Ziua când tactica a învins gleznele fine

Toată lumea venea la mondialul din Spania 1982, cu amintirea lui Mario Kempes și trofeul câștigat de Argentina cu patru ani în urmă.  Aflată pe teritoriu iberic, Brazilia își dorea să recâștige titlul de regină mondială după doisprezece ani de așteptare. În lotul formației „carioca” se aflau nume grele ca: Zico, Falcao, Socrates, Serginho și Eder. La primul turneu final cu douăzeci și patru de formații, echipele au fost repartizate în primă fază  în șase grupe de câte patru formații, din care primele două clasate se calificau în a doua fază a competiției.  În grupa C din a doua fază a grupelor, au fost repartizate Argentina, Brazilia și Italia. O grupă considerată și în ziua de astăzi, cea mai tare din istoria turneelor finale. Toate meciurile aveau să se dispute la Barcelona pe Estadi de Sarria.

În primul meci al grupei, Italia a învins cu doi la unu Argentina. Tardelli și Cabrini au marcat pentru Italia primele două goluri ale meciului, în timp ce pe final Passarela a redus din diferență. La al doilea duel din grupa C, Brazilia și Argentina se întâlneau în duelul sud-american din Peninsula Iberică. Brazilienii au început tare și au deschis scorul încă din minutul unsprezece prin Zico,apoi Serginho și Junior au urcat scorul la un neverosimil trei la zero pentru Brazilia. Golul de onoare al Argentinei a fost marcat de Ramon Diaz după ce tânarul Maradona era eliminat.

5 iulie 1982

Pe această dată avea să se termine fotbalul. Cel puțin asta avea să spună Zico, dezamăgit că jocul fluid de posesie al Braziliei fusese blocat de organizarea defensivă ireproșabilă a italienilor. Brazilia avea nevoie doar de un egal pentru a se califica în semifinale datorită golului marcat în plus în fața Argentinei. La mai bine de trei decenii, Paolo Rossi își amintește: „”La şedinţa tehnică, Bearzot ne-a explicat cum vom juca. Tuturor le-a dat câte o sarcină precisă: tu îl marchezi pe ăsta, tu pe ăla, Gentile se ocupă de Zico, tu de Socrates, Oriali se ţine după Eder… Mie mi-a spus doar atât: Paolo, tu stai liniştit şi joacă. O să vezi că o să fie bine”. Iar lucrurile exact așa s-au întâmplat. Rossi a deschis scorul încă din minutul cinci. Rezultatul Italiei nu avea să țină mult și Socrates egala la unu, dar după doar treisprezece minute din nou Paolo Rossi ducea Italia în avantaj la cabine. Repriza a doua a început cu atacurile furibunde ale Braziliei, dar pe contraatac numărul 20 al „squadrei azzura” rata ;ansa triplei. Brazilieni au continuat să evolueze coerent iar Falcao cu un șut năpraznic din marginea careului egala scorul la doi la doi. Italia era eliminată de la mondialul iberic la acest scor, însă Paolo Rossi a mai trimis o săgeată în poarta lui Waldir Peres și a calificat Italia în careul de ași al competiției.

Ceea ce a urmat a fost simplu pentru Italia. Un doi la zero în semifinale contra Poloniei printr-o dublă a lui Rossi și un trei la unu contra Germaniei de Vest în ultimul act al competiției unde Paolo avea să mai marcheze un gol. Italia câștiga al treilea său titlu mondial, iar la finalul anului Paolo Rossi avea să câștige Balonul de Aur.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s