Vittorio Pozzo, geniul cu două Cupe Mondiale în palmares

Probabil că vă întrebați cine este domnul din spatele acestei imagini. Tras la patru ace și cu o apariție gentilă, dumnealui era mai mult decât atât. Era un geniu. Numele lui este Vittorio Pozzo și este cel mai de succes antrenor din istoria Cupei Mondiale.

S-a născut în orașul Ponderano, la câteva sute de kilometri de capitala provinciei Piemont, Torino. În cele din urmă decise să se mute în adolescență, alături de familia sa, în capitală, unde a urmat cursurile Liceului Cavour. În paralel cu principalul său hobby, fotbalul, micul Vittorio era dornic să aprofundeze limbile străine. Vorbea engleza și franceza, petrecând perioada junioratului în curtea celor de la Grasshopers Zurich, dincolo de Alpii francezi. Undeva pe la începutul secolului XX decide să se aventureze în lumea studiilor și se îmbarcă în avionul către Manchester. Odată ajuns, îi întâlnește pe Charlie Roberts, fundașul central al celor de la Manchester United și Steve Bloomer, extrema stângă a celor de la Derby County. O prietenie de scurtă durată, dar care l-a introdus ușor pe tânărul din ”țara cizmei” către ale fotbalului. În cele din urmă, la 19 primăveri, Pozzo își începe cariera de jucător profesionist unde de altfel petrecuse o perioadă și la juniori, Grasshopers. Nu a fost cel mai strălucit jucător, e drept. A trimis de șase ori mingea între buturi în 19 partide, iar apoi și-a luat tălpășița. De data aceasta la el acasă, în Torino, unde semnase cu cea mai importantă echipă a acelor vremuri, AC Torino. Evoluează de doar cinci ori în tot atâția ani, apoi își agață definitiv ghetele în cui. Dar nu regretă decizia făcută. Și asta pentru că un an după aceea, Pozzo este pus în funcția de antrenor interimar al reprezentativei Olimpice a Italiei pentru Jocurile Olimpice din 1912 de la Stockholm. Eliminați de Finlanda chiar în runda inaugurală, Italia pleca cu coada între picioare de la Olimpiadă, drept pentru care Vittorio nu stă pe gânduri și își prezintă, fără repercusiuni, demisia. Se întoarce la el acasă, în Torino, însă de data aceasta în calitate de antrenor principal. Cu el pe bancă, AC Torino a câștigat un turneu găzduit în America de Sud, din care au făcut parte prima reprezentativă a Argentinei și Corinthians, echipă ce abia își pusese bazele prin 1910.

Datorită faptului că nu au avut dreptul de a participa în campionatul intern și fără realizările unui proiect de lungă durată, Pozzo părăsește banca torineză si redevine comisar al reprezentativei Italiei. Din respectiva comisie făceau parte arbitri, jucători, foști jucători, antrenori, jurnaliști și manageri federali. Un duium de oameni în funcții, împuterniciți în funcție de federație. Săracul om, în schimb, era schimbat ca pe șosete. Ba îl dădeau afară și îl aruncau ca pe o măsea stricată, ba îl luau înapoi pe bancă, cu pupăturile de rigoare. O ține așa până în 1926, când în cele din urmă ajunge pe banca celor de la AC Milan. A fost și o decizie personală. A decis să plece de la Pirelli pentru a fi alături de soția sa, bolnavă de cancer în fază terminală.

În 1929, Vittorio Pozzo semnează un contract pe o perioadă lungă cu Federația Italiană pentru preluarea frâielor echipei naționale, pentru a patra oară în cariera de antrenor. De această dată avea să fie cu noroc. Întregul comitet executiv al federației avea mari așteptări de la Vittorio, trecut între timp prin viața de purtător de sacou pe banca de rezerve. La un an de la instalare, Squadra Azzurra câștigă Cupa Central-Europeană, echivalentul Campionatului European din ziua de astăzi. Această victorie a reprezentat îndeosebi începutul perioadei de ascensiune a fotbalului italian la nivel mondial.

În tot acest timp, Vittorio punea în plan propriile sale concepții în ceea ce privește sistemele de joc din acea perioadă. Avea un singur mare rival pe lume: Hugo Meisl, antrenor timp de 25 de ani pe banca Austriei, proaspăt despărțită de Imperiul Austro-Ungar. Cei doi au pus bazele așa zisului sistem de joc ”Metodo”, o formatie de tip 2-3-2-3 ce avea sa aducă două titluri mondiale in Peninsula Italică. Cunoscută și ca ”piramida din Cambridge”, principiul tactic al sistemului de joc era predat în prestigioasa universitate din același oraș. Pozzo și Meisl veniseră cu varianta unui aranjament alcătuit din fundașii laterali și un jucător plasat în fața defensivei. Libertatea de mișcare a fundașului central oferea mai mult suport jucătorilor de bandă. În sfârșit, retragerea extremelor spre mijlocul terenului a dus la formarea unui sistem ce semăna cu o aliniere de tip WW (2-3-2-3).

Vittorio începuse să implementeze această tactică și la Squadra Azzura, iar rezultatele nu au întârziat să apară. În campania pentru Campionatul Mondial din 1934, italienii învingeau cu un neverosimil 7-1 reprezentativa Statelor Unite, însă în faza sferturilor de finală a apărut și prima mare controversă a acelui turneu. Dacă în manșa tur, un fault neacordat Ricardo Zamora ce a dus la golul egalizator de 1-1 și un fault neacordat portarului din manșa retur, Joan Josep Nogues, au trimis Italia în semifinalele Cupei Mondiale. Aici, Squadra Azzura învingea jucăria lui ”tata Meisl” și își câștiga dreptul de a evolua în finală, unde au învins Cehoslovacia pentru a câștiga prima Cupa Mondială din istorie, la cea de-a doua ediție.

Pozzo
(Sursă fotografie: VivoAzzurro)

Istoria și reputația lui Pozzo prindeau contur odată cu această victorie. ”Metodo” s-a dovedit a fi asul din mâneca gentilului torinez. La un an după mareața performanță, italienii obțin pentru a doua oară Cupa Central-Europeană, în detrimentul Austriei și al Ungariei. Până la ediția din 1938 a Cupei Mondiale, Italia era neînvinsă. Urmau să se bazeze pe o viitoare legendă a fotbalului din Peninsulă, Silvio Piola, care avea doar 25 de ani în anul turneului. Alături de Meazza ca partener de atac, Piola alcătuia una dintre cele mai puternice ofensive ale fotbalului european, iar Mondialul din 1938 a confirmat așteptările unei națiuni întregi, încrezătoare că nenea Vittorio și compania vor mai ridica încă o dată marele trofeu deasupra capului. Și așa a fost să fie. Squadra Azzurra învingea în finală Ungaria cu scorul de 4-2, o dublă fiind chiar a lui Silvio Piola. Vittorio Pozzo devenise primul antrenor ce are două ”urecheate” în palmares. Și în ziua de azi, după aproape 80 de ani, nea Vittorio rămâne unic la acest capitol. Geniul incontestabil din Piemont fusese văzut ca un erou național și totodată instructorul primei mari generații de fotbaliști italieni.

A avut însă un ghinion teribil. Din cauza celui de-al Doilea Război Mondial, italienii și-au întrerupt orice activitate sportivă până la sfârșitul războiului, însă Vittorio Pozzo a rămas în funcție chiar și în aceste condiții. Cam aici era și mandatul său de antrenor al Italiei. În 1948, la Jocurile Olimpice de la Londra, Italia era învinsă de Danemarca cu 5-3 în faza sferturilor, ceea ce a însemnat sfârșitul mandatului lui Pozzo la Pirelli.

Își agăța, metaforic vorbind, ”sacoul în cuier” la începutul anului 1949, pentru a se concentra asupra meseriei de jurnalist sportiv. Ajunge redactor la publicația La Stampa, unde a analizat meciurile naționalei la Campionatul Mondial din 1950, unde Italia era eliminată încă din faza grupelor. Deja aflat la o vârstă când corpul și inima nu te mai ascultă așa cum trebuie, Vittorio se mulțumea să își urmărească celebra Squadra Azzurra din fața micului ecran. Într-un mod trist, Pozzo se stinge din viață la 82 de primăveri, în timpul Campionatului European din 1968.

În memoria celui ce a fost Vittorio Pozzo, Federația Italiană a decis să redenumească unul dintre centrele de fotbal din regiunea Piemont ca ”Stadio comunale Vittorio Pozzo-Lamarmora”. O fire meticuloasă și cu o moștenire greu de egalat, Vittorio Pozzo rămâne, chiar și astăzi, în inimile tuturor iubitorilor sportului rege din Peninsulă.

Autor: Adrian Roman

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s