Bob Paisley sau monstrul sacru al „Bastionului Invincibilităţii”

Bob Paisley sau monstrul sacru al “Bastionului Invincibilitatii” Fara dar si poate, cand vorbim despre fotbalul englez ne ducem, aproape din reflex, la perioada de aur a anilor 70-80 cand echipele din Albion dominau absolut autoritar fotbalul European, dominatie ce urma sa se incheie in anul 1985, pe data de 29 mai, dupa o finala Liverpool- Juventus pe stadionul Heysel in urma careia, dupa o altercatie intre fanii celor 2 echipe, 39 de persoane si-au pierdut viata, fapt ce a dus la excluderea pentru 5 ani din competitiile europene a echipelor din Anglia. O perioada in care in 8 ani, in nu mai putin de 7, echipele englezesti si-au adjudecat primul loc in competitia ce in 1992 urma sa isi schimbe numele in “Champions League”-ul de astazi. Sapte trofee impartite de 3 echipe din Anglia. Liverpool 4, Nottingham Forest 2, respectiv 1 pentru Aston Villa. Fara indoiala cea mai glorioasa epoca a clubului Liverpool, atat pe plan intern, cat si pe plan extern. Dar atat aceste reusite, cat si clubul de astazi si nivelul la care se afla, nu ar fi existat fara implicarea a, probabil, celor mai importanti 2 oameni din istoria clubului: Bob Paisley si Bill Shankly.

Bill Shankly este cel care a pus bazele clubului modern Liverpool si a creat asa zisul “Boot Room”, in care membrii staff-ului se adunau si puneau la cale pregatirea echipei pentru viitoarele meciuri si pregateau diferite strategii de joc. Bill Shankly a fost manager al clubului din 1959 pana in 1974, iar Paisley a fost cel care i-a fost secund in toata aceasta perioada, urmand sa devina principal al cormoranilor imediat dupa retragerea lui Shankly in 1974 si pana in anul 1983. Timp de 15 ani Shankly a fost principal, insa tacticianul a fost mereu Paisley, iar acest lucru il va demonstra incepand din anul in care a devenit principal.

Nascut pe data de 23 ianuarie 1919, Robert “Bob” Paisley a petrecut aproape 50 de ani la Liverpool fiind, pe rand, jucator timp de 15 sezoane in care a acumulat peste 250 de prezente in tricoul cormoranilor ca fundas stanga, iar apoi fizioterapeut, secund si manager principal. Originar din satul Hetton-le-Hole, la 7 mile departare de Sunderland, Paisley descrie satul natal ca unul in care “Carbunele era regale, iar fotbalul religia”, religie careia ii va ramane credincios pana la sfarsitul vietii. Cariera acestuia la Liverpool incepe in mai 1939 cand, dupa 2 sezoane petrecute la Bishop Auckland, acesta este cumparat de cormorani pentru 25 de lire, urmand ca salariul sau sa fie de 8 lire pe saptamana in timpul sezonului si 6 in timpul pauzei competitionale. Cea mai imporanta parte a carierei sale de jucator a fost intre 1939- 1941 cand a evoluat in 34 de partide, marcand 10 goluri. Insa cariera de antrenor este cea mai importanta a vietii sale, fiind considerat cel mai bun antrenor englez al tuturor timpurilor. Shankly maturisea ca visul sau a fost de a construi la Liverpool un “Bastion al Invincibilitatii”, iar Paisley, dupa retragerea lui Shankly, i-a continuat visul. In nu mai putin de 9 ani, Paisley a castigat cu Liverpool 20 de trofee, avand o medie de 2,2 trofee pe sezon, cea mai mare din istoria fotbalului. Stephen Kelly, cel care a scris biografia lui Shankly spunea despre acesta ca “erau combinatia perfecta: nu a fost niciodata un pericol pentru a-i ameninta functia lui Shankly, ci mereu ii oferea o consiliere excelenta, mereu fiind fericit sa fie chiar si in rol secund”. De asemenea acesta marturisea ca “forta motivatoare era Shankly, insa tacticianul a fost intotdeauna Paisley”.

20117556_1853169348045043_1696423291_n

Cu acesta la carma, Liverpool a cucerit titlul de campion de 6 ori, de 3 ori Cupa Ligii, de 6 ori Community Shield, o cupa Uefa, o Supercupa Uefa, dar, cel mai important, de 3 ori Cupa Campionilor Europeni(sau European Cup), vechea denumire a Champions League. Utilizand un 4-4-2 sau, uneori, 4-3-3, Paisley a pus bazele unei echipe cu un joc foarte fluid, bazat pe contra-atac, pase scurte, un pressing puternic si o linie defesinva foarte sus in teren. Un sistem in care fundasii de banda urcau foarte mult si sprijineau atacul, unul dintre cei doi mijlocasi centrali fiind la inchidere, dar care sa poata oferi multe pase directe, facand legatura intre compartimente, iar cel de-al doilea sa sprijine foarte mult atacul. Mijlocasul stanga urca foarte mult in flanc, creand mult spatiu in zona centrala, pe cand mijlocasul dreapta avea o sarcina mult mai defensiva, fiind insarcinat cu recuperarile. Dintre cei 2 atacanti, in cele mai multe cazuri, unul dintre ei (Dalglish) juca in spatele celui de-al doilea, fiind varf doi, oferind spatiu si creand ocazii pentru varful impins.

In aceasta perioada, Paisley a avut o echipa extraordinara, avandu-i in lot pe Ray Clemence, Emlyn Hughes, Chris Lawler, Tommy Smith, Phil Tompson, Ian Callaghan, Steve Heighway, Peter Thompson, Kevin Keegan, John Toshack, Ray Kennedy, Terry McDermott, Phil Neal, Alan Hansen, Graeme Souness, Alan Kennedy, Kenny Dalglish, Ian Rush, Ronnie Whelan, Bruce Grobbelaar, Steve Nicol, acestia fiind doar cateva dintre numele ce au luat parte in echipa lui Paisley in cei 9 ani ca principal. Paisley se retrage la finele sezonului 82-83, dupa 20 de trofee si 308 victorii la carma cormoranilor, fiind inlocuit de Joe Fagan, care avea sa aduca cea de-a patra “urecheata” pentru Liverpool. Acesta a mai ocupat diferite functii in cadrul clubului pana in anul 1992 cand se retrage definitiv fiind bolnav de Alzheimer. Patru ani mai tarziu, pe 14 februarie 1996 se stinge din viata, la 77 de ani, in urma acestei boli.

Clubul, in onoarea sa, a deschis celebrele “Paisley Gates” la una dintre intrarile pe Anfield, completand deja exsitentele “Shankly Gates” In anul 2008 intra in Hall of Fame-ul antrenorilor europeni, iar in anul 2013, intr-un clasament facut de World Soccer Magazine, este declarat al optulea cel mai bun manager din istoria fotbalului. Paisley va ramane pentru eternitate in istoria lui Liverpool, in amintirea cormoranilor (numele lui fiind mentionat in multe dintre cantecele acestora), dar si in istoria fotbalului drept un monstru sacru ce a dus la indeplinirea unui vis de a construi un “Bastion al Invincibilitatii”

Autor: Cătălin Burtea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s