Un magician şi viaţa dincolo de graniţe

Magia este o artă pe care, teoretic vorbind, doar cei ce ştiu a mânui cu o eleganţă aparte pachetul de cărţi de joc sau acea baghetuţă neagră o pot înţelege în esenţa ei. Practic, există oameni ce nu s-au inspirat în mod direct din numerele marelui Houdini, dar care reuşesc să producă magie bucurătoare de priviri. În cazul de faţă, o magie produsă pe un „dreptunghi verde”, la milimetrul firului de iarbă. Nici nu spui că e un simplu om ce dă cu piciorul în băşică. El o mângâie. În schimb, acele secunde de magie au pus un zâmbet pe chipurile a milioane de pământeni. Numele acestui „magician” modern este Luka Modric.

„Lukita”, aşa cum a fost botezat de ai săi prieteni, s-a născut în regiunea cei poartă numele, Modrici, o mică suburbie din versanţii munţilor Velebit. Aşa cum toţi copiii croaţi erau obişnuiţi, micuţul Luka a avut o copilărie obişnuită. Era cel mai vârstnic copil al familiei, din tatăl Stipe, aflat în slujba armatei croate pe partea de aeromecanică, iar mama Radojka, al cărei program s-a dovedit a fi unul brutal pentru o femeie ce petrecea majoritatea timpului la fabrica de tricotaje de prin zonă. Deşi programul era extrem de solicitant pentru ambii părinţi, totuşi avea cine să aibă grijă de băieţel. Bunicul său, poreclit drept Luka Sr., avea o legătură atât de strânsă cu nepoţelul lui, încât mulţi dintre prietenii de familie îi considerau pe cei doi inseparabili. Şi să fim sincer, câţi dintre noi nu ducem lipsa afectivităţii bunicilor cât timp ei aveau şansa de a sta alături de noi, copiii maturizaţi brusc? Timpul trece la fel de repede ca o bătaie a vântului în perioadă de toamnă ploioasă.

Şi deşi copilăria lui „Lukita” nu a dus lipsa celor necesare, ea a fost lovită de războiul croat pentru independenţă din 1991. Datorită conflictelor puternic alimentate, familia Modric a decis să emigreze din Croaţia şi să îşi protejeze fiul de doar 6 ani. Însă nu toată familia a fost de acord cu această decizie. Bunicul lui Luka, seniorul familiei, ce îi purta acelaşi nume, a fost executat alături de alţi şase soldaţi civili veterani de către rebelii sârbo-croaţi în micuţa comună Jesenice de lângă Zadar.

În cele din urmă, Luka şi familia sa s-au stabilit în oraşul Zadar, asta deşi nu avuseseră un apartament pe care să-l poată închiria. Drept pentru care, în calitate de refugiaţi, au fost cazaţi la unul dintre cele mai prestigioase hoteluri ale oraşului, Kolovare. De partea cealaltă a ţării, refugiaţii ce doresc să afle noua lor identitate în ţară şi cărora să le fie auzite opiniile cu privire la situaţia politică din Croaţia rămân fără speranţă. Prevesteau că acest război va schimba pentru totdeauna imaginea întregii Iugoslavii. Următorii şapte ani din viaţa familiei Modric aveau să fie petrecuţi chiar în hotelul Kolovare, o decizie luată mai mult de frica revoltelor violente ce oricând pot să nimicească cetăţenii croaţi. Datorită apropierii de Marea Adriatică, oraşul Zadar era ţinta nu doar a uneia, ci a două fronturi de război diferite.

În toată această perioadă, micul Luka începuse uşor-uşor să cocheteze cu „sportul rege”, bătând ore în şir mingea în parcarea hotelului Kolovare pe care deja îl consideraseră acasă. Aici şi-a întâlnit primul lui prieten la cataramă, pe numele lui Marko Oštrić. Orele se risipeau pe măsură ce ceasul ticăia în ritm constant, secundă cu secundă, iar cei doi băieţi parcă se aflau într-o transă specială atunci când venea vorba despre fotbal, fie prietenia lor bună. Dacă erau în parcarea hotelului unde uneori îşi mai permiteau o mică julitura pe genunchi, că până la urmă aşa am fost toţi în perioada copilăriei, sau pe coridoarele hotelului, ei nu încetau în a-şi „căra” cu ei mingea cu un uşor început de băşică. Această iubire necondiţionată pentru sport şi talentul cu care a fost născut micul Luka aveau să-l scoată din nebuloasa abătută peste statul croat. Un angajat din cadrul hotelului unde  a fost cazat Luka în cei şapte ani de aşezare a fost atât de impresionat de talentul lui „Lukita”, încât personal a reuşit să obţină numărul de telefon al lui Josip Bajlo, directorul general al clubului NK Zadar. Apelul făcut de respectivul angajat i-a schimbat pentru totdeauna destinul copilului.

Într-un final, Bajlo a recepţionat apelul făcut de angajatul hotelului şi a luat o maşină până la Kolovare pentru a discuta cu familia lui Luka. Dânsul îşi dorea să-l integreze pe copil în academia clubului, de altfel una dintre cele mai importante din fotbalul croat. Fiin impresionat de calităţile puştiului, Bajlo le-a oferit părinţilor oportunitatea de a-şi înrola fiul în şcoala primară, iar în acelaşi timp în academia clubului Zadar. Asta deşi părinţii nu aveau o situaţie financiară tocmai grozavă, ei au dorit întotdeauna să îşi sprijine mezinul. Pe lângă ajutorul mamei şi al tatălui, în finanţarea lui Luka a intervenit şi unchiul său, pentr a fi posibilă înscrierea la academie şi în acelaşi timp achiziţionarea celor trebuinţătoare pentru primul an de şcoală primară. La academia lui Zadar avea să-i întâlnească pe fraţii Domagoj Basic şi Tomislav Basic, antrenorul şi totodată reprezentantul general al academiei de copii şi juniori NK Zadar. Pentru Luka, fratele cel din urmă, Tomislav, a reprezentat un „tată spiritual în sport”, fiind cel ce i-a permis băiatului să-şi deschidă timid aripile pentru a zbura către propriul ţel. Asta deşi Hajduk Split îl refuzase la pregătiri pe motiv că era prea scund şi firav pentru standardele academiei.

Odată cu începutul adolescenţei şi implicit regimul intens impus de clubul Zadar la nivelul fotbalului juvenil ce a generat rezultate clar vizibile, cel mai prestigios club croat, Dinamo Zagreb, pusese presiune pe Tomislav Basic pentru un eventual interes asupra lui „Lukita”. După un turneu amical dedicat juniorilor, desfăşurat în Italia, Dinamo Zagreb îşi sporise pofta şi mai mult pentru tânărul mijlocaş, însă Basic a considerat că este nevoie de o perioadă mai lungă pentru Luka în care să se dezvolte aşa cum se cuvine, la NK Zadar. În cele din urmă, Basic a ajuns la un numitor comun cu oficialii lui Dinamo, astfel că Luka trecea de partea Zagrebului în vara anului 2001.

Perioada de acomodare în capitala Croaţiei nu a fost una chiar atât de facilă. Luka era împrumutat în Bosnia şi campionatul intern, până la debutul oficial în prima echipă în stagiunea 2004-2005. Talentul pe care micul „maestro” îl poseda i-a făcut pe membrii clubului Dinamo să se gândească mai prudent în ceea ce priveşte viitorul său. Astfel, în timpul sezonului 2005-2006, Dinamo Zagreb i-a prelungit cu zece ani contractul lui Luka Modric şi i-a oferit o primă la semnătură substanţială, astfel încât Luka să poată cumpăra familiei sale un apartament în oraşul Zadar, pentru a putea scăpa de statutul de refugiaţi. Cu mintea lui Luka complet liberă, el devenise din ce în ce mai dornic de afirmare. În primii săi patru ani petrecuţi pe Stadion Maksimir, Luka s-a dovedit un diamant neşlefuit, pregătit pentru ascensiunea către lumea de primă clasă a fotbalului european. Cu 31 de goluri marcate şi 29 de assisturi furnizate, „Lukita” începuse să îşi formeze „potecuţa” spre marea performanţă.

Multe dintre echipele „bătrânului continent” se aflaseră în lupta pentru semnătura lui Luka Modric, trei dintre ele fiind puternic interesate de serviciile sale. Potrivit lui Bojan Krkic Sr., tatăl jucătorului cu acelaşi nume, ce lucra ca şi scouter pentru FC Barcelona în acea vreme, „Lukita” luaseră un avion privat către Catalunia pentru demararea negocierilor cu formaţia Blaugrana, însă conducerea clubului a luat în desconsiderare potenţialul uriaş şi viitorul promiţător al micului „magician” croat.

În zona nordului Londrei, Tottenham Hotspur se zbătuseră pe locul 11, cu pretenţii mari pentru primele patru poziţii ale clasamentului, însă în efectivul de joc lipsea mijlocaşul central creativ şi cu imaginaţie ce trebuia să poarte băieţii lui Juande Ramos spre stadiul de dominare al adversarului în linia mediană. Pe 26 aprilie 2008, Tottenham anunţa transferul lui „Lukita” pentru 16,5 milioane de lire sterline. Primul sezon s-a dovedit unul tare anevoios pentru mijlocaş, care nu se adaptaseră atât de rapid la nivelul de joc din Premier League, iar majoritatea fanilor au început să îşi pună semne de întrebare asupra transferului. Juande Ramos îl mutaseră pe Luka Modric în poziţia de extremă stângă în speranţa că va da randamentul dorit pe acest post, dar demisia sa şi implicit aducerea lui Harry Redknapp a adus o altă perspectivă asupra cerinţelor lui Luka. Înţelegerea tactică a lui Redknapp cu privire la calităţile lui Modric îl va regăsi pe mijlocaşul croat mutat într-o poziţie mai retrasă în teren, un rol adaptat pentru un jucător de calitatea sa şi care se poate adapta cu uşurinţă la rolul impus. Diversele meciuri în care Tottenham a controlat mijlocul terenului s-au dovedit esenţiale pentru explorarea punctului de cotitură, în care „Lukita” va deveni omul din spatele „centrului de comandă” pentru jocul de atac al lui Tottenham în următorii patru ani.

Luka ajunseseră să înregistreze 160 de prezenţe şi 17 goluri pentru Spurs în perioada petrecută pe White Hart Lane. Şi totuşi, când primeşti un apel telefonic din partea celui mai prestigios om din lume, emiţătorul fiind însuşi „Specialul”, Jose Mourinho, trebuie să îţi reconsideri alegerile în cariera de fotbalist. Deşi iniţial nu a vrut să-l vândă, preşedintele lui Tottenham, Daniel Levy, a decis să accepte oferta de 30 de milioane de lire propusă de Real Madrid pentru Luka, după lungi şi agonisite zile de negocieri. Păşind grandios pe pământ iberic, mai exact în capitală, odisea lui Luka îl purtaseră de la străzile doborâte de focurile de armă şi cotropite de tancurile iugoslave spre un univers paralel, al performanţei. Toate acestea obţinute doar prin muncă. Multă muncă.

Nici nu i-a luat mult timp micului „Mozart”, că reuşise să se adapteze la ideologia lui Jose Mourinho, bazată pe un joc foarte temporizat şi contraatacuri letale. În schimb, plecarea lui Mourinho de pe Santiago Bernabeu s-a dovedit extrem de benefică din punct de vedere fotbalistic pentru Modric. Carlo Ancelotti a venit cu o idee mai concludentă şi le-a cerut elevilor săi să se axeze pe punctele lor forte, într-un mediu ceva mai relaxat, mai prosper. Din prima zi de la venirea lui Ancelotti, Modric a devenit automat dirijorul principal din povestea deja compusă, iar asta s-a văzut în campania din stagiunea 2013-2014 a UEFA Champions League, în finala căreia Modric a expediat, inspirat, o centrare direct pe fruntea căpitanului Sergio Ramos. După 12 ani de pauză, madrilenii îşi recăpătaseră statutul de „mejor de la Europa”.

Trecură anii, iar antrenorii şi ei. Stilurile de joc se diversificau de la concepţie la concepţie, iar coechipierii conştientizau fluctuaţia de formă. Altădată o echipă formată exclusiv din jucători ce se înclinau asupra conceptului de calitate individuală într-o echipă, transferul lui „Lukita” pe Santiago Bernabeu a oferit echilibrul perfect în linia mediană, mai târziu avându-l ca şi partener pereche pe Toni Kroos, cel mai bun pasator din Champions League în ultimele 4 stagiuni. De la venirea lui Luka, Real Madrid a obţinut 12 lauri de argint pe cele mai crâncene fronturi. Singurele fronturi pe care Luka se simţea în siguranţă.

Foarte mulţi afirmă faptul că postul de mijlocaş central reprezintă cel mai important rol într-un prim 11, iar această afirmaţie a fost însoţită de-a lungul ultimilor ani de argumente puternice. Unul dintre ele este calitatea individuală excepţională a lui Luka Modric. Atunci când tu, ca şi antrenor, te afli în posesia unui centru de comandă, trebuie să te asiguri că toate butoanele funcţionează la randamentul dorit. Luka este jucătorul care reuşeşte să pună în valoare calităţile colegilor săi de echipă prin creativitate şi momentele de sclipire cum rar găseşti la un „număr 10” de calibrul lui. Un jucător pe atât de înzestrat tehnic, pe atât de subapreciat într-o generaţie în care videoclipurile de pe YouTube reprezintă principalul punct de atracţie şi de studiere al jucătorilor. Pentru „micul Mozart” sunt esenţiale 90 de minute pentru a-i admira creaţiile. Din acest punct de vedere, „Lukita” este dovada vie că magicienii pot veni în toate formele şi dimensiunile sub orice circumstanţă sau domeniu.

Autor: Adrian Roman

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s