Happy Birthday, Steven Gerrard

Pe 30 mai a fost ziua lui Steven Gerrard. Da, da, omul acela de reuşea cu banderola pe mână la Istanbul să întoarcă marele Milan de la 3-0. A împlinit 38 de ani. E pentru prima dată când îşi serbează ziua de naştere ca antrenor. După ce a pregătit echipa U-19 a lui Liverpool, a preluat-o pe Glasgow Rangers, cu un singur obiectiv în mintea lui: Să iasă campion! Da, campion. Ce nu a reuşit să obţină cu Liverpool, dar a reuşit să iasă campion în inimile fanilor Liverpool şi în sufletul fanilor Premier League.

Am început să mă uit la Premier League atunci când Leeds United avea echipa aceea superbă ce ajungea în semifinalele CL din 2001, cu super echipa lui Arsenal formată din Henry, Pires, Wiltord, Petit şi cu Manchester ce îi avea pe Beckham, Scholes, Giggs şi Van Nistelrooy. Din sezonul acela nu am rămas în minte cu Liverpool decât cu finala Cupei UEFA. Cea mai frumoasă finală a acelei competiţii şi asta e Liverpool, echipa care a dat şi cea mai frumoasă finală a Ligii Campionilor cu Gerrard principal actor şi din păcate pentru ei, echipa şi care a primit cel mai frumos gol din istoria finalelor de club.Da,  atunci Stevie G a marcat în finală la doar 20 de ani. De atunci avea ceva special. Nu l-am remarcat atunci ca fiind genial, deşi a devenit mai târziu. Aveam deja echipa mea favorită înaintea finalei UCL din 2005, aveam deja un alt jucător favorit în lume înaintea acelui ultim act, şi nici măcar nu era favoritul meu de la Liverpool. După golul acela cu Juventus eram „in love” cu Luis Garcia. Spaniolul nu a mişcat cu Milan, nici măcar în repriza a doua,dar Steven a fost mai sus decât Pirlo, Kaka şi Seedorf. Şi nu e uşor. Sigur, ajutat atunci de Hammnn şi Smicer, dar mai mereu am avut senzaţia că Gerrard a fost genul acela de Super Erou împotriva mai multor monştrii. În special în Anglia împotriva lui Man UTD care a avut mereu cel mai bun grup, împotriva lui Chelsea care după ce venise Mourinho avea cea mai bună aşezare în teren şi împotriva lui Arsenal care juca pe atunci cel mai încântător fotbal. Manchester avea o mulţime de lideri şi jucători fabuloşi, Chelsea avea doi lideri extraordinari în Terry şi Lampard, iar Arsenal avea nişte jucători ofensivi stelari. Mi-ar fi greu să aleg între Gerrard şi Lampard ca fotbalişti, dar dacă mi-ai spune că ai nevoie de un mijlocaş central în linie de 2 şi de un căpitan aş alege Gerrard. Dacă mi-ai cere un marcator ca număr 10 aş alege Lampard. Mi-aş fi dorit enorm să îi văd la Chelsea împreună ca interi. Cu Gerrard în rol de 8, cu Lampard în poziţie de decar. Aşa m-am rugat să joace Anglia ani la rând, dar abia într-un târziu am văzut aşezarea aceasta cu Barry în spatele lor când deja nu mai erau high-level. Gerrard şi Lampard au fost puşi la turneele finale din 2004, 2006 şi 2010 in aceeași linie și cu 2 atacanți în fața lor, iar astfel calitățile le-au fost reudse. Totuși când Gerrard a fost în albul Angliei nu a lăsat același roșu de fericre în ochi pe care îl avea la Liverpool.

Acum foarte la modă filmul Avengers Infinit War, cred că dacă se filma între 2005 și 2007 trebuia să îl aibă ca actor principal pe Steven Gerrard. Cel puțin ca protector al pietrei ce privește pasiunea, O pasiune ieșită din comun chiar și pentru alți mari căpitani ai istorie fotbalului. După meciul din finala FA CUP cu West Ham United din 2006  a fost momentul în care m-am hotărât să îmi cumpăr tricou cu el, deși deja Kaka, Ronaldo și Messi răsăreau.  Mai târziu i-au venit și întăririle ca Fernando Torres. Pentru că aici nu pot să îl implic pe Jamie Carragher chiar dacă a fost un jucător bun, nici măcar la jumătate nu a fost ca nivel cu John Terry și Rio Ferdinand. Asemănător ca și în NBA, dacă nu au venit întăririle pentru starul Gerrard caând trebuiau au sosit când deja starul echipei nu mai era 100% și astfel titlul în Premier League nu a mai venit  și din cauza neșansei la meciul cu Chelse. Însă dacă mă pui să aleg un căpitan ca reper pentru ceea ce înseamnă Premier League din 1992 o să aleg fără probleme Gerrard, chiar dacă nu a rdicat trofeul. Iubirea, pasiunea și determinarea lui pentru Liverpool au avut niște cote la nivel ridicat, asemănător cu cel al avioanelor ce decolează din România spre USA. Toate acestea, coraborate cu pasiunea lui nemărginită pentru roșu și Anfield, plus inteligența lui pe teren au fost aproape să mă facă fanul lui Liverpool. Convins că dacă le va avea pe toate acestea și șansă pe care poate a avut-o în Champions League, dar nu a avut-o în Premier League, va reuși să ajungă și un antrenor important. Viața mereu îți oferă răsplata într-un moment. Poate titlul în Premier League o să vină cu Gerrard la conducere. Asta ar face o iubire și mai legată decât deja nemărginita dragoste dintre Anfield și Stevie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s