Analiză tactică. Poate aduce Messi coroana pentru Argentina?

Pentru a treia oară consecutiv la un Campionat Mondial a apărut întrebarea dacă Messi poate aduce titlul mondial pentru Argentina și inevitabil dacă el poate reprezenta pentru poporul argentinian ceea ce a fost Maradona la turneul final din 1986 . La Campionatul Mondial din 2006, Leo era un jucător prea tânăr pentru a putea fi liderul Argentinei, plus că atunci venea și după o accidentare ce nu i-a permis să fie nici măcar pe banca de rezerve la finala UEFA Champions League dintre Barcelona și Arsenal de la Paris. În Germania, Messi nu a evoluat decât în două meciuri, cu Serbia și Muntenegru a fost titular, iar în optimi a fost trimis pe teren în meciul cu Mexic din postura de rezervă. Eliminarea Argentinei a venit în sferturi contra Germaniei la loviturile de departajare. De atunci prestațiile tânărului jucător de la Barcelona,dădeau senzația că formația celestă va avea un decar senzațional la Mondialul din Africa de Sud.

World Cup 2010

Cu Maradona pe bancă și Messi în teren, Argentina aștepta să cucerească din nou trofeul Jules Rimet. Leo venea din postura de câștigător al Balonului de Aur la acel Campionat Mondial, după două sezoane absolut senzaționale sub comanda lui Pep Guardiola. Cu celebrul stil de posesie prelungită al balonului impus la Barcelona, Pep i-a acordat trei roluri în primele două sezoane micuţului argentinian. La începutul perioadei Guardiola de pe Camp Nou, Leo Messi a fost poziţionat ca extremă dreaptă, în timp ce Henry era în flancul stâng, plus vârful împins Eto’o. Al doilea rol în care a fost trimis argentinianul în planul tactic al lui Pep  a fost inovaţia cu Leo vârf fals plus extremele Eto’o şi Henry. O idee ce se pare că i-a aparţinut regretatului Tito Villanova. Cu această aşezare, Barcelona a câştigat cu 6 la 2 pe Bernabeu şi în acelaşi plan tactic a câştigat şi finala UEFA Champions League contra lui Manchester United cu doi la zero, printr-un gol marcat de Messi cu o lovitură de cap impresionantă. Cel de-al treilea rol a fost parteneriatul cu Ibra. Messi a fost retrimis în flanc, însă cu timpul Guardiola l-a readus în poziţia centrală pe argentinian, fie uşor lângă Ibrahimovic, fie din nou în rolul de atacant fals. Astfel că întrebarea lui Diego Maradona era unde să îl poziţioneze pe Messi, în condiţiile în care în lotul echipei erau atacanţi cu nume importante ca: Higuain, Tevez, Kun Aguero şi Diego Milito. Ideea lui Maradona, a fost clară. A încercat să îi acorde lui Messi o poziţie în care să aibă mare libertate de mişcare, acordând fluiditate în faza de construcţie şi prin care să aibă spaţiu mare de acţiune, având posibilitatea de a crea superioritate alături de cei doi atacanţi.

7

Maradona a încercat să joace cât mai ofensiv chiar şi în sfertul de finală pierdut cu 4-0 împotriva Germaniei, fiind decis să aducă chiar şi interii la finalizare, de unde Leo Messi să aibă fie patru opţiuni de pasă, fie optiunea acţiunii individuale. Maxi Rodriguez şi Di Maria erau folosiţi interi lângă Mascherano. Un sistem mult prea riscant. Tranziţia negativă fiind la un nivel mult prea scăzut. Practic echipa Argentinei se apăra în doar 5 oameni, cu încă doi interi ce mai mult erau obişnuiţi să ofere dublaj în zonele laterale ei provenind din extreme, în timp ce Messi nici măcar nu mai cobora la mijloc şi rămânea pe linie cu cei doi atacanţi care nu aveau deloc caracteristicile lui Eto’o şi Henry de a se retrage ca extreme. Carlos Tevez şi Pipita Higuain fiind strict atacanţi de careu, iar astfel se creea un spaţiu enorm în zona centrală de care adversarii au profitat fără probleme.

6

World Cup 2014

La Campionatul Mondial din Brazilia, Messi venea după un sezon în care ratase toate trofeele cu Barcelona. Astfel că Leo avea o extra motivaţie înaintea acestui turneu final. În sezonul 2013/2014 fusese folosit în acelaşi rol de 9 fals, dar într-un trio alaturi de Neymar şi Alexis Sanchez. Selecţionerul Argentinei, la acea vreme Alejandro Sabella a încercat în primă fază a competiţiei să găsească un sistem care să ofere echipei echilibru în tranziţia defensivă şi în care să se bazeze pe posesie în treimea adversă exclusiv doar pe 3 oameni: Messi, Di Maria şi Aguero. Astfel că Sabella a mizat în primul meci din grupe, contra Bonsiei Herţegovina pe un sistem cu 3 fundaşi centrali: 3-1-4-2. Argentina s-a impus dar fără să impresioneze. Pe parcursul turneului, antrenorul Sabella a schimbat sistemul mai întâi în 4-3-3 şi apoi de la meciul cu Nigeria până în finala cu Germania, Sabella a preferat asezarea 4-2-3-1, cu Messi în spatele lui Higuain.

5

Încă de atunci Messi cobora să ajute foarte mult faza de construcţie. Cu siguranţă în acea perioadă se vedea mult mai clar acest lucru la naţionala Argentinei, pentru că existau super atacanţi, iar el era obişnuit ca linia Barcelonei formată din Busquets, Xavi şi Iniesta să aducă foarte uşor balonul în treimea adversă. După accidentarea suferită pe parcursul turneului de Aguero, în meciul din sferturi cu Belgia s-a accidentat şi Di Maria, iar în urma acestei absenţe Argentina nu a mai marcat nici un gol în turneu şi chiar a trecut mai mult pe un mod de contraatac.

În meciul din semifinale cu Olanda, formaţia sud-americană a avut doar 47% procente ale posesiei. La acel meci, Sabella a stat mult în propria jumătate de teren cu 8 oameni ce erau poziţionaţi cu faţa la balon, doar Messi şi Higuain fiind degrevaţi de faza defensivă.

3

Chiar dacă Olanda a avut cu peste 100 de pase mai mult decât Argentina, pe faza de posesie, Lavezzi a avut un rol mai complex, devenind al doilea vârf lângă Higuain şi cu Messi care cobora să participe la construcţie, astfel formaţia alb celestă se transforma într-un 4-3-1-2, cu cei doi fundaşi laterali, Zabaleta şi Rojo fiind avansaţi.

4

În ultimul act, Argentina a avut foarte puţine secvenţe de posesie prelungită a balonului. Germania a dominat la toate capitolele şi astfel că sistemul lui Sabella a fost un 4-4-2 sau un 4-4-1-1, în care Messi a alergat mult prea puţin. Doar 10 km a fost distanţa parcursă de Leo in 120 de minute, asta în condiţiile în care Toni Kroos şi Schweinsteiger au avut aproape 17 km! Nu, nu trebuia să fie lângă ei ca distanţă alergată, doar că diferenţa a fost prea mare în condiţiile în care Germania a dominat meciul., ca ocazii şi posesie. Messi a fost mult prea puţin activ în ofensivă, iar în defensivă inexistent. Nici măcar acel presing de întâmpinare pe care decarul Barcei îl executa în planul lui Pep nu a fost executat.  Finala a fost pierdută cu 0-1 după golul marcat de Gotze. Multă lume l-a acuzat atunci pe Sabella de înlocuirea lui Lavezzi la pauză cu introducerea pe teren a lui Aguero. Practic atunci tranziţia defensivă a echipei a scăzut şi mai mult. Aguero, Higuain şi Messi find 3 jucători ofensivi care nu au şcoala replierii.  Imediat după acel Mondial, s-a discutat despre faptul că Argentina nu are un tehnician. EL a venit abia în vara lui 2017.

2Untitled

Perioada Sampaoli

Venirea la conducerea Argentinei, după un Campionat Mondial impresionant ca şi joc la conducerea statului Chile, plus sezonul petrecut pe banca Sevillei, dădeau senzaţia că sub comanda lui Sampaoli ,Argentina va impresiona din punct de vedere al aspectului ofensiv. Totuşi Messi si compania s-au calificat cu greu la turneul final din Rusia şi din nou fiind salvată de jucătorul Barcelonei.  Un principal motiv pentru care Sampaoli, un adept al planului ofensiv ce a preferat pe parcursul carierei de antrenor să aibă în primul 11 cât mai mulţi jucători în linia mediană, nu a putut aplica această filosofie din cauza absenţei mijlocaşilor centrali de mare calitate din lotul Argentinei. În meciul cu Haiti, penultimul meci de pregătire al formaţiei sud-americane, disputat pe La Bombonera, Sampaoli a mizat pe un 4-2-3-1, sistem în care a evoluat şi Messi o mare parte în sezonul recent încheiat de la Barcelona. Poate chiar acesta fiind unul din motivele pentru care fostul antrenor al Sevillei preferă această aşezare.

10.png

După plecarea lui Xavi de la Barcelona şi îmbătrânirea lui Iniesta, decarul Argentinei a început să coboare şi mai mult pentru a lega jocul la mijlocul terenului. Asta şi pentru că aşezarea formaţiei catalane s-a schimbat, dar şi pentru că verticalizările echipei după despărţirea de Xavi şi scăderea de formă a lui Rakitic s-au diminuat. Messi a fost pe tot terenul în sezonul de La Liga. Parcă nici nu a existat o poziţie fixă pentru el, cumva Valverde încercând să potenţeze şi mai mult calităţile lui Leo de all-round player. De un detaliu trebuie însă ţinut cont sau poate chiar două. În acest sezon, Barca nu a mai avut cifrele impresionante ca posesie din anii trecuţi şi cel mai important aspect este acela că Messi se mişcă mult pe teren şi apare chiar şi în propria jumătate de teren, dar doar când echipa sa are posesia. Rareori participând la tranziţia negativă. Secvenţele cu Suarez coborât mai mult decât Leo pe faza defensivă sunt bine cunoscute la Barcelona.

Poză ce arată zona de acţiune a lui Leo Messi în sezonul 2017/2018 din La Liga (sursa foto Givemesport).

34559905_1825814740798230_4376053890546663424_n

În partida amicală contra celor de la Haiti, Argentina a arătat adaptabilitate, fiind capabilă să treacă de la 4-2-3-1 la 4-3-3, uneori cu Messi coborât într-un rol de regizor.

11

9

 

8.png

Un adversar modest Haiti, dar fără probleme Messi poate dirija atacurile poziţionale contra oricărui adversar, chiar dacă se numeşte Germania, Spania, Franţa sau Brazilia. Problema este însă cât poate ţine Argentina de balon şi cât de dispuşi vor fi jucătorii argentinieni la contrapressing pentru recuperarea balonului cât mai rapid şi mai sus posibil.

Concluzii:

Paradoxal, cu asemenea staruri în avanposturi, Argentina a marcat doar 8 goluri în 7 meciuri la Campionatul Mondial din 2014, fiind echipa cea mai neproductivă dintre cele 4 care au disputat numărul maxim de meciuri. Motivul fiind clar lipsa mijlocaşilor centrali ce pot oferi pase filtrante şi verticalizări pentru Messi. Cu Mascherano, Lucas Biglia şi Enzo Perez la turneul din Brazilia, „La Albiceleste” a câştigat mult în congestionarea spaţiilor, în recuperarea rapidă a balonului, toţi trei fiind jucători cu o mare capacitate de efort, dar fără calitate de a oferi baloane utlizabile în criză de spaţiu şi timp. Aici poate avea de câştigat naţionala Argentinei anul acesta prin Lo Celso şi Banega. Practic lui Messi i-a lipsit un optar la naţională cu care să poată crea conexiuni aşa cum a făcut la Barca cu Xavi şi Iniesta şi chiar în câteva puţine secvenţe cu brazilianul Coutinho în acest an 2018. Prezenţa lui Lo Celso în primul 11 la Argentina ar asigura o coerenţă mai mare jocului de posesie. La doar 22 de ani, acesta a prins minute importante la PSG şi chiar a arătat un nivel bun atât în faza defensivă, cât şi în cea ofensivă. Selecţionarea lui Banega pentru Campionatul Mondial îi poate acorda ceva mai multă linişte lui Messi. Jucătorul Sevillei a fost în sezonul 2017/2018 din UEFA Champions League fotbalistul cu cele mai multe pase complete şi chiar din postura de optar, nu de decar aşa cum fusese poziţionat în sezonul trecut la Inter.

Pe lângă defensiva destul de rudimentară, unde Sampaoli are poate doar în Otamendi un pion sigur, grija vine şi în atac. Fragilitatea lui Aguero la un turneu final s-a mai văzut şi în 2010, dar şi în 2014, iar asta îi poate aduce din nou titularizarea lui Higuain care a ratat enorm în Brazilia, iar acum vine şi după un sezon în care nu a mai marcat la fel de mult precum în precedentele sezoane. De aici cumva şi decizia suprinzătoare de a nu miza pe Mauro Icardi. Mult mai puţin combinativ decât Aguero, dar mai precis decât Higuain, căpitanul lui Inter Milano a arătat cifre fabuloase ca număr de goluri marcate din ocaziile avute. Asta în condiţiile în care nu a avut în echipă un pasator cu viziunea şi calitatea lui Messi. Pe Paulo Dybala nu îl introduc în discuţie pentru că pare mai mult dublura lui Messi, deşi poate ar fi interesant de văzut un parteneriat între Leo şi jucătorul de la Juventus Torino.

La Mondialul din 2014, Messi a „tăcut” după accidentarea lui Di Maria care se afla atunci într-o formă extraordinară, iar jucătorul de la Paris Saint-Germain poate fi un factor esenţial în readucerea trofeului Jules Rimet în vitrina sud-americanilor. E clar oricât de bun e Messi şi a arătat că este cel mai tehnic jucător din istoria acestui sport, a depins şi el de un super coechipier şi mai ales de un mijlocaş central bun care să îi acorde mingi utlizabile. În ultimii ani pe Camp Nou a legat in atac conexiunea extraordinară cu Suarez, dar totuşi cifrele lui Messi au venit si datorita stabiltiatii acordate de Rakitic şi Busquets care au fost la un nivel acceptabil, peste ceea ce reprezinta Mascherano şi Biglia. Plus ca acestia sunt mult mai experimentati ca poziţionare decât Lo Celso si Banega. Aş crede că, dacă la nivel de naţionale s-ar permite transferurile, oricând Messi ar renunţa la un atacant, oricare dintre ei, pentru a îşi aduce un om care să ţină mijlocul echipei. E clar, Leo Messi are nevoie de un ajutor din partea cel puţin a unui coechipier şi de un sistem compact al echipei pentru ca sintagma „Algun dia tus hijos…y los hijos de tus hijos…preguntaran por el” să i se potrivească şi lui în tricoul Argentinei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s