Boca Juniors – River Plate. Finala Copa Libertadores 2018.

O singură rivalitate, o singură dublă manșă crucială și o singură miză uriașă: titlul de campioană a Americii. Sâmbătă, una dintre cele mai crâncene rivalități din istoria acestui sport le va avea ca protagoniste principale pe Boca Juniors, respectiv River Plate. Ambele luptând cu Copa Libertadores pe masă. Nu va fi doar o rivalitate cu numele, va fi duelul ”săracilor” împotriva ”bogaților”. Acestea sunt cele două pseudonime pe care Boca și River le-au purtat încă din urmă cu multe decenii. În rândurile ce vor urma vom discuta despre istoria ambelor formații, dar și despre începuturile Superclasico.

River Plate și epoca ”milionarilor”

Clubul River Plate a fost format la data de 25 mai 1901, aproape de cartierul La Boca, locul ce mai târziu avea să devină actuala locație a celor de la Boca Juniors. Primul președinte din istoria clubului a fost Leopardo Bard, jumătate evreu, jumătate argentinian, ajuns ulterior medic și fost deputat în partidul Uniunii Civice Radicale. De altfel, Bard a activat ca jucător al lui River Plate pe vremea când aceștia evoluau în Segunda Division, având și un titlu de campioană în stagiunea 1907/08. Actuala societate Club Atletico River Plate luase naște în urma unei fuziuni între cluburile Santa Rosa, respectiv La Rosales. Cel mai interesant detaliu este acela că, în momentul în care Leonardo Bard a fost numit drept primul președinte din istoria lui River Plate, acesta avea doar 15 ani.

Totodată, denumirea de River Plate a venit ca urmare a unei neînțelegeri în timpul constuirii actualului port Buenos Aires. Unul dintre muncitorii barajului cu numărul 3 al portului a observat cum trei colegi ai săi au părăsit șantierul în care ei se aflaseră pentru a participa la un meci de fotbal alături de alți constructori din Buenos Aires. De altfel, ustensilele cu care aceștia lucrau în port aveau inscripționate numele River Plate, denumirea englezească a râului Rio de la Plata, ce străbate atât Argentina, cât și Uruguay. Astfel, denumirea River Plate a fost adoptată ca nume oficial al clubului de fotbal proaspăt înființat. Totuși, procesul de construire al primului stadion a fost unul destul de lung. Pentru început, River Plate evoluase pe stadionul din zona Darsena Sud, localizat în spatele magazinului de pietre prețioase Wilson din Buenos Aires, iar membrii respectivului magazin obișnuiau să aducă la stadion buturile porților și garduri ce separau tribunele de terenul de joc propriu-zis.

Ministrul Agriculturii din Argentina a cerut mutarea echipei pe un alt stadion datorită proiectelor puse în vigoare, astfel că River Plate era rapid forțată să își caute o nouă casă unde să își poată disputa meciurile de pe teren propriu. Așadar, Jose Bernasconi, directorul unui magazin de echipamente navale din zona Buenos Aires, a acordat un teren clubului River Plate pentru meciurile de acasă, teren localizat în orașul Sarandi, provincia Buenos Aires. În același an în care River Plate se stabilise pe arena din Sarandi, în 1906, conducerea clubului urma să înscrie echipa în divizia secundă argentiniană, terminând primul sezon pe locul șase în seria a doua a campionatului. Doi ani mai târziu, membrii consiliului de administrație al lui River Plate au reușit să convingă Ministerul Agriculturii să mute echipa înapoi pe arena din Darsena Sud, lucru ce avea să se și întâmple. Sezonul următor avea să fie unul de bun augur pentru ”Los Milionarios”, jucând finala playoff-ului de promovare în prima ligă argentiniană împotriva lui Racing Club, ce în semifinale o învingea chiar pe Boca Juniors, scor 2-1. În finală, River Plate s-a impus inițial cu scorul de 2-1 după prelungiri, însă rezultatul a fost anulat de Federația Argentiniană de Fotbal datorită faptului că fanii lui River au sărit gardul de protecție ce separa terenul de tribune pentru a sărbători alături de jucători, astfel că s-a decis să fie jucată o nouă partidă. În al doilea meci, jucat în luna decembrie, River Plate se impunea cu 7-0 și astfel obținea dreptul de a promova în Primera Division.

Primul titlu de campioană a Argentinei a culminat după o perioadă de șapte ani în care Racing Club dominase în mod autoritar competiția internă, între 1913 și 1920. Odată cu prima mare performanță a ”milionarilor” în fotbalul argentinian, conducerea lui River Plate a solicitat mutarea pe un nou stadion, aflat în districtul Recoleta din Buenos Aires. River Plate semnase un contract de închiriere a stadionului valabil cinci ani, iar chiria lunară a stadionului era aproximată undeva la 500 de dolari. Chiria urmase să crească până la 3500 de dolari în anul 1935, odată cu performanțele și mai notabile ale lui River Plate pe plan intern, dar și datorită statutului de echipă profesionistă, dobândit între timp. Așadar, în 1931, River Plate devenise oficial echipă profesionistă cu normă întreagă, iar primele transferuri pe sume enorme de bani în acea perioadă băteau la ușa clubului din Buenos Aires. Culmea, datorită acelor transferuri, River Plate a căpătat porecla ”Los Millionaries”. Atacantul Carlos Peucelle, achiziționat în anul 1931 pentru 10.000 de dolari și Bernabe Ferreyra, achiziționat un an mai târziu, în 1932, pentru 35.000 de dolari, au fost primele transferuri de marcă făcute de River Plate ce le-au adus titulatura de ”milionari”. Bani meritați, totuși. Peucelle a marcat 143 de goluri în 307 partide pentru River, în timp ce Ferreyra a punctat de 187 de ori în 185 de partide. Astfel, River Plate câștiga al doilea titlu de campioană din istoria sa în 1932. Purtând modelul de echipament îmbrăcat și în zilele noastre, și anume tricoul alb cu dungă roșie, echipa avea să revină la modelul folosit în 1920, când River câștiga pentru prima dată campionatul intern în Argentina. Un tricou roșu, cu dungi albe verticale.

Aveți grijă de el, băieți, pentru că acesta este tricoul ce reprezintă River Plate – Antonio Liberti, fostul președinte al clubului

Nașterea rivalei din Buenos Aires, Boca Juniors

La patru ani distanță de la înființarea lui River Plate avea să apară o nouă echipă în provincia Buenos Aires, ce urma să devină cea mai acerbă rivală a ei: Boca Juniors. Astfel, în ziua de 3 aprilie, anul 1905, un grup de fotbaliști italieni, emigrați din Genoa, plecaseră în căutarea unui club în zona Americii de Sud, iar într-un final au poposit în Argentina. Însă nu au plecat singuri la drum, și asta pentru că alături de ei se afla și un grup de greci. Aceștia au organizat o întâlnire în Buenos Aires la casa lui Esteban Baglietto, un emigrant italian ce a ajuns în Argentina la începutul secolului 20. De altfel, 50 la sută dintre imigranții din Argentina în timpul acelei perioade erau italieni. În urma acelei întâlniri avea să fie stabilită pentru prima dată organigrama noului club proaspăt plecat la drum, Club Atletico Boca Juniors, cu același Baglietto în postura de președinte, dar și jucător, el evoluând pe postul de portar. Însă față de viitoarea mare rivală din oraș, River Plate, cei de la Boca Juniors au trebuit să aștepte timp de opt sezoane pentru a obține promovarea în prima divizie argentiniană, misiune facilitată după ce Federația Argentiniană de Fotbal a mărit numărul echipelor din prima ligă de la 6 echipe la 15.

La sfârșitul anilor 1900, Boca Juniors adoptase pentru prima dată modelul tricoului de joc purtat chiar și în ziua de astăzi, pe fond albastru și o dungă galbenă. Aceeași estetică preucm a celor de la River Plate, însă pe culori diferite. Juan Brichetto, ce avea să preia mai târziu funcția de președinte al clubului Boca Juniors de la Esteban Baglietto, a avut ca sursă de inspirație pentru tricoul de joc chiar steagul navei ce străbătea portul din Buenos Aires. Cum nava provenea din Suedia, un Drottning Sophia 4146, conducerea Bocăi Juniors a decis să adopte culorile albastru și galben drept culori instituționale.

Odată cu prima promovare reușită de Boca Juniors în Primera Division lua naștere și rivalitatea intitulată astăzi ”Superclasico”, împotriva celor de la River Plate. Primul meci între cele două echipe a avut în stagiunea 1912/13, pe stadionul celor de la Racing Club, ce urma să se încoroneze campioană a Argentinei la finele acelui sezon, scorul final fiind 2-1 pentru River Plate. Cu opt înfrângeri, două rezultate de egalitate și șase înfrângeri în cele 14 etape disputate în Primera, Boca Juniors încheia sezonul pe locul al cincilea, pentru ca un an mai târziu, formația ”Azul y Oro” (albastru și aur), să termine pe ultimul loc de pe podium. Cu toate acestea, Boca Juniors a avut de așteptat șase sezoane pentru a se putea mândri cu statutul de campioană a Argentinei, atunci când aceștia reușeau să câștige campionatul cu opt victorii și șase rezultate de egalitate în cele 14 etape disputate. Un an mai târziu, Boca se încorona din nou campioană a Argentinei, de această dată într-o manieră mai autoritară față de stagiunea precedentă, cu 20 de victorii și trei rezultate de egalitate după 24 de meciuri. De altfel, în ultima etapă a campionatului, Boca reușise să o învingă pe Banfield, ocupanta poziției secunde, cu scorul de 2-0. În 1924, Boca Juniors atingea punctul maxim al ascensiunii lor, când câștigau un nou de campiaonă a Argentinei cu 18 victorii și un rezultat de egalitate în 19 meciuri. Mai mult decât atât, golaverajul Bocăi a fost de 67 la 8, un lucru absolut remarcabil pentru acele timpuri în Argentina.

În 1925, Boca Juniors a participat la un tur european desfășurat în Spania, Germania și Franța, disputând în total 19 meciuri. Dintre acestea, 13 au fost jucate în Spania, cinci în Germania, iar unul singur în Franța. Aici, Boca a înfruntat echipe precum Real Madrid, Deportivo La Coruna, Athletic Bilbao sau Bayern Munchen, marcând 40 de goluri și primind 16. Astfel, bilanțul lor a fost unul pozitiv, cu 15 victorii, un singur rezultat de egalitate și trei înfrângeri. Boca își confirmase statutul de putere a fotbalului argentinian la sfârșitul anilor 1920, câștigând în acest interval de timp patru campionate interne și tot atâtea cupe ale Argentinei.

Odată cu introducerea statutului de fotbal profesionist în Argentina, Boca Juniors câștigase titlul sub noua titulatură în 1931, învingând-o chiar pe rivala sa, River Plate, în ultima etapă a sezonului, cu scorul de 3-0. Și în ciuda faptului că în stagiunea 1933/34 încasaseră 62 de goluri în 39 de etape, Boca Juniors se încorona din nou campioană internă, pentru ca în anul următor, Boca să își păstreze titlul de campioană, fiind prima echipă din istoria fotbalului profesionist argentinian ce reușește să își păstreze titlul obținut cu un an înainte. În decada anilor 1940, Boca Juniors a câștigat trei titluri de campioană a Argentinei, primul dintre acestea fiind obținut chiar în 1940, anul inaugurării stadionului La Bombonera, templul Bocăi Juniors. În acel an, meciul ce a făcut diferența a fost cel dintre Boca Juniors și Independiente, încheiat cu scorul de 5-2, rezultat ce a asigurat titlul de campioană a Argentinei galben-albaștrilor. După titlul obținut în stagiunea 1942/43, sezon în care Boca Juniors i-a luat fața marii rivale River Plate cu doar un punct în clasament, formația ”Azul y Oro” și-a păstrat titulatura de regină a Argentinei și un an mai târziu, fiind pentru a doua oară în istorie când Boca Juniors își revendica titlul obținut cu un an înainte. Și totuși, în 1949, Boca Juniors fusese foarte aproape de retrogradarea în Segunda Division, salvându-se in extremis de la retrogradare grație victoriei din ultima etapă împotriva echipei ce avea să retrogradeze, Lanus. De atunci, Boca a continuat să rămână pe prima scenă a fotbalului argentinian și să își adjudece alte 21 de trofee de campioană a Argentinei, cele mai recente titluri fiind cele din stagiunile 2016/17, respectiv 2017/18.

Statisticile duelului Boca Juniors-River Plate

  • În ceea ce privește istoria duelurilor directe dintre cele două echipe, Boca Juniors și River Plate au disputat în total 246 de partide, Boca având câștig de cauză cu 88 de victorii, față de cele 81 de succese obținute de River Plate. De asemenea, alte 77 de meicuri s-au încheiat la egalitate. La capitolul jucătorilor cu cele mai multe prezențe în Superclasico, liderul acestei ierarhii este Reinaldo Merlo, fostul mijlocaș defensiv al celor de la River Plate având 42 de prezențe, urmat de Hugo Gatti, portar ce a evoluat atât pentru Boca Juniors, cât și pentru River Plate, cu 38 de meciuri, iar pe locul al treilea se clasează fostul fundaș central Silvio Marzolini cu 37 de meciuri.
  • Totodată, golgheterul all-time al rivalității dintre Boca și River este Angel Labruna cu 16 reușite, urmat de Oscar Mas, tot de la River Plate, cu 12 goluri și Paulo Valentim, fostul atacant al Bocăi Juniors având zece goluri.
  • De-a lungul timpului, cele două echipe s-au întâlnit doar de două ori în semifinalele Cupei Libertadores, dar niciodată în finală. Se întampla în sezonul 1977/78, când Boca Juniors se impunea cu scorul de 2-0 în manșa retur, după un scor alb în primul act, având să se impună și în finala competiției contra lui Deportivo Cali, și în stagiunea 2003/04, când tot Boca Juniors a obținut accesul în finală în urma loviturilor de departajare, scor 5-4. Boca avea să piardă acea finală, împotriva columbienilor de la Once Caldas, scor 0-2 după loviturile de departajare. De altfel, Boca Juniors are cele mai multe victorii ale acestei rivalități în meciurile disputate în Copa Libertadores, cu zece victorii, comparativ cu cele șapte ale lui River Plate.
  • Atât ca jucători, cât și ca antrenori, doar șapte oameni au evoluat pentru una dintre echipe în timpul carierei, dar ca antrenori au pregătit echipa rivală: Rogelio Dominguez, Adolfo Pedernera, Miguel Angel Lopez, Claudio Borghi, Jose Manuel Moreno, Francisco Sa și Juan Jose Lopez.

Traseu Boca Juniors:

Multipla campioană a Argentinei, a intrat în ediţia 2018 a Copei Libertadores în grupa 8, alături de Palmeiras din Brazilia, CD Popular Junior din Columbia şi Club Alianza Lima din Peru. Echipa condusă de Guilermo Barros Schelotto a terminat grupa 8, pe locul 2, cu 9 puncte. Pe locul 1 a încheiat Palmeiras cu 16 puncte, în timp ce Junior şi Alianza Lima, au fost pe locurile 3, respectiv 4.

Ajunsă în optimi, Boca Juniors a trecut în dublă manşă de Club Libertad din Paraguay. Scor general şase la doi pentru argentinieni. Doi la zero pe teren propriu şi patru la doi pe terenul din Paraguay. În sferturile competiţiei, Boca a întâlnit-o pe Cruzeiro. Pe „La Bombonera”, Boca s-a impus cu doi la zero, iar în Brazilia au terminat la egalitate, unu la unu.

În penultimul act s-au reîntâlnit cu Palmeiras, după dubla din faza grupelor. În primele două întâlniri din luna aprilie, Boca a pierdut pe teren propriu, iar pe Allianz Parque au încheiat la egalitate. Brazilienii au plecat în dubla din semifinale cu avantajul moral, dar în meciul tur formaţia argentiniană a câştigat cu doi la, după dubla din ultimele zece minute reuşită de Dario Benedetto. În returul din „Ţara cafelei”, Boca a încheiat 2 la 2, şi astfel după şase ani de aşteptare „galben-albaştrii” ajung din nou în finală.

Sistem preferat:  Sub comanda lui Guillermo Barros Schelotto, Boca Juniors este o echipă versatilă, care poate schimba sistemul de la meci la meci, sau chiar în timpul partidei în funcţie de adversar. Ideea de bază a celor de la Boca este linia formată din 4 fundaşi. Apoi la mijloc filozofia de joc se schimbă foarte uşor.  În general Schelotto preferă trei mijlocaşi centrali pentru a acorda mai multă consistenţă în mijlocul terenului. Astfel că sistemul cel mai utilizat este 4-3-3 sau 4-3-1-2. Însă în acest sezon, Boca a avut meciuri în care a evoluat şi în 4-2-3-1, fiind o echipă reactivă, cu un sistem bazat pe jucători rapizi în flancuri.  Punctul forte al echipei îl reprezintă jucătorii experimentaţi din ofensivă: Mauro Zarate, Carlos Tevez, Cristian Pavon, Dario Benedetto, Ramon Abila şi Cristian Espinoza.

Antrenor Boca Juniors: Guillermo Barros Schelotto, în vârstă de 45 de ani. A preluat banca tehnică a Bocăi într-o situaţie dificilă în martie 2016. Pe banca galben-albaştrilor, Schelotto a câştigat 2 titluri de campioană a Argentinei şi a readus-o în ultimul act din Libertadores. O singură experintă de antrenor a mai avut până la cea de la Boca. A fost pe banca lui Lanus, cu care a reuşit să câştige în 2013 trofeul Copa SudAmericana. Fost mijlocaş ofensiv, Guillermo Barros Schelotto, a evoluat pentru Boca Juniors între 1999 şi 2007. În această perioadă a câştigat Copa Libertadores în 2003. În acelaşi an era titular în Cupa Intercontinentală cu AC Milan, pe care Boca o câştiga. În startul reprizei a doua, s-a accidentat şi a fost schimbat. A fost prima accidentare gravă, pentru un tânăr mijlocaş ce era urmărit de cluburi europene importante. În cariera sa de fotbalist a mai evoluat pentru Gimnasia La Plata şi Columbus Crew.

Traseu River Plate:

River a fost repartizată în grupa 4 din Copa Libertadores, cu Flamengo din Brazilia, Independiente Santa Fe din Columbia şi CS Emelec din Ecuador. River Plate a câştigat grupa, cu 3 victorii şi 3 rezultate de egalitate.

În optimi, echipa lui Marcelo Gallardo a dat peste vecinii de la Racing Club. După un zero la zero, în meciul tur, River a tranşat calificarea în favoarea ei pe Estadio Monumental, unde s-au impus clar cu trei la zero. Faza sferturilor a fost aproape identică pentru River Plate, care a dat peste concitadina Estudiantes. În tur a fost acelaşi scenariu ca şi în optimi. Zero la zero în tur şi succes pe Monumental. De această dată cu trei la unu.

Ca şi Boca Juniors, în semifinale River Plate a dat peste o echipă din Brazilia. Gremio a fost adversara „milionarilor”. Formaţia condusă de Gallardo a pierdut meciul tur de pe teren propriu, dar returul din Brazilia a fost incredibil. Gremio a condus cu unu la zero şi avea avantaj de două goluri la general, dar River s-a calificat în finală după două goluri marcate în ultimele zece minute. Reuşita decisivă a lui Martinez, venind în minutul 95. River Plate a fost ultima dată prezentă în ultimul act, în 2015 când a câştigat şi trofeul în faţa celor de la UANL din Mexic.

Antrenor River Plate: Marcelo Gallardo s-a născut la Merlo, lângă Buenos Aires pe 18 ianurie 1976. Încă de mic, visul său a fost sa evolueze în tricoul alb cu dungă roşie. În 1993 debuta la echipa mare a lui River pe poziţia de mijlocaş ofensiv, pe când avea doar 17 ani. la opt ani distanţă, AS Monaco îl aducea în Europa. În primele două sezoane petrecute în principatul monegasc a impresionat alături de Ludovic Giuly. După doar 3 ani, a urmat reîntoarcerea la River, unde cifrele au fost din nou bune, aşa că PSG a crezut în el. Revenit în Ligue 1, Gallardo nu a mai avut acelaşi randament. La un an distanţă a luat calea Statelor Unite ale Americii unde a petrecut doar 6 luni la DC United. În ultimele două sezoane din carieră a evoluat la River şi la Nacional. La Nacional şi-a încheiat cariera de jucător şi a început-o pe cea de antrenor. Nu a rezistat decât un singur sezon. După doi ani sabatici, a venit instalarea pe banca lui River Plate. Cu o aşezare compactă şi cu un spirit de echipă impresionant, River a redevenit o forţă în Argentina şi în fotbalul din America de Sud. Un trofeu Copa Libertadores şi o finală în doar patru ani îl fac pe Marcelo Gallardo unul dintre cei mai doriţi tehnicieni în Europa.

Dubla manșă a finalei Copei Libertadores dintre Boca Juniors și River Plate se va disputa în zilele de 10 noiembrie, respectiv 24 noiembrie. Pentru o victorie în prima manșă, Boca Juniors a primit o cotă de 2,5, față de cota de 3,4 din dreptul celor de la River Plate. De menționat faptul că atât Boca Juniors, cât și River Plate vor disputa ambele manșe fără proprii suporteri în meciurile din deplasare.

Autori: Adrian Ioan, Mihai Dolinschi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s