Epuizarea fizică a sportivului modern

În fotbalul modern și inclusiv în toate sporturile se pune de două decenii din ce în ce mai mult accent pe partea fizică. Mai multe competiții, inclusiv mai multe meciuri, antrenamente care să te pună la punct pentru un sezon încărcat și  distanțele lungi pe care trebuie să le parcurgă jucători de aproximativ două decenii. Atât în teren, cât și cu transportul pentru partidele în deplasare. Ultima dintre ele se imbunătățește de la zi la zi prin transportul aerian de cea mai bună calitate, însă apare oboseală psihică.

Acenturarea parametrilor fizici

Metodele de recuparere sunt în continuă dezvoltare, iar aparatura ajută enorm la imbunatatirea fizica a fotbalistului. Ca medie a fotbaliștilor se spune că trăim o eră a sportului fizic, în timp ce era tehniciătății și a fotbalului romantic a apus de ceva ani. Măsurarea distanței jucătorilor în trecut era greu de făcut. Pentru că tehnologia nu era spre exemplu la Mondialul din 1966, la nivelul celei din ziua de azi. Specialiștii ce au inventat măsurarea distanței jucătorilor au încercat să măsoare și anumite partide de fotbal din anii 50′, 60′, 70′ și 80′. Diferența fiind clar în avantajul partidelor de astăzi. Ghete mai ușoare, mingi mai ușoare, terenurile impecabile și antrenamentele pentru îmbunătățirea fizicului au dus spre accentuarea erei fotbalului fizic.

Această robotizare a ridicat parametrii fizici pentru un fotbalist. Totuși corpul uman are limite care se văd foarte clar atunci când programul este unul încărcat. Un fotbalist de top poate ajunge la peste 60 de meciuri într-un sezon competițional. Asta dacă are șansa de a rămâne sănătos și sigur dacă echipa lui poate ajunge până spre fazele finale din competițiile eliminatorii. Dacă mai ținem cont și de preliminariile pentru turneu final și apoi în vară chiar Campionatul Mondial sau European vorbim de o suprasolicitare a corpului pentru sportivul modern care se află într-o continuă luptă cu recordurile personale sau cu echipa.

Un fundaș central are o medie de 9km/meci parcurși, un fundaș lateral peste 10, iar cei din linia mediana și atac ajung la 11 km sau chiar peste în funcție de filosofia de joc a antrenorului. Distanțele par ireale pentru ce se întâmpla în trecut. Totul ajunge la un nivel înalt care inevitabil duce către presatații dezamăgitoare, ori spre accidentări grave sau chiar foarte grave.

Acestea par să fie urmele pe care le lasă de multe ori un turneu final pe durata unui an calendaristic. Dacă ne uităm atent la prestațiile jucătorilor importanți ajunsi până în semifinale Campionutul Mondial din Rusia observăm că puțini din ei au avut un sezon 2018/2019 foarte bun. În această listă scurtă intră cu siguranță Eden Hazard. Belgianul e adevărat că a și „beneficiat” de o eliminare rapidă din Liga Campionilor, iar în acest sezon a avut parte de Europa League care până în sferturi e sub competiția supremă la orice capitol.

Turneele finale seacă de energie fotbaliștii marilor forțe europene

Franța a alergat enorm la turneul final. Deschamps a și gândit un fotbal reactiv. Un plan tehnico-tactic ce duce la uzare. Cei mai importanți jucători ai Campioanei Mondiale au părut ca în acest sezon să lase mult de dorit. Fundașii centrali Varane și Umtiti cu diferite probleme. Primul cu prestații foarte slabe, al doilea cu accidentare ce l-a împins și spre pierderea titularizării. Lucas Hernandez, fundașul stânga cumpărat de Bayern Munchen de la Atletico s-a accidentat grav. Cei din linia de mijloc am putea spune că și-au păstrat un nivel fizic bun. Kante, Matuidi și Pogba au avut prestații bune, dar cu anumite partide în care au părut ușori depășiți. Dacă vorbim și ne uităm atent la ultimii doi pe final de sezon chiar au scăzut ca și capacitate fizică. La Kante putem lua în discuție și poziția nouă. La Griezmann nu putem vorbi decât evident de un sezon cu prestații mult sub ce a oferit în precedentele. De Mbappe și Pavard trebuie ținut cont că sunt abia la început de carieră.

La vice-campioana mondială putem observa în special problemele pentru Modric și Perisic ca nivel de formă. Mandzukic se spune că duce o viață extrasportivă excelentă. Asta l-a ajutat, dar încărcătura fizică l-a dus spre accidentare în finalul de sezon. Unul din jucătorii ce a reușit să aibă un sezon cu prestații constante fiind Rakitic, dar despre care putem spune că în prima jumătate a anului 2018 a fost sub ce își dorea Barcelona de la el.

La acest capitol trebuie tinut cont și  de jucătorii echipelor ce au disputat finala mică. Harry Kane cu două accidentări importante, Dele Alli fiind aproape un sezon întreg lipsit de prospețimea fizică, iar Lukaku după un sezon cu cifre bune, fiind la un an dezamagitor.

Trăim o eră a factorului fizic. Un element vital în fotbalul modern, fără de care marea performanță nu poate fi atinsă.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s