Second line: Premier League XI

Premier League a fost campionatul meu favorit încă de la 7 ani. Primul motiv pentru care adoram campionatul englez, era faptul că partidele se disputau la ore rezonabile pentru un copil. Nu mereu rezistam să urmăresc partidele din Spania sau din Italia, care se disputau la ore mult mai târzii.. Am crescut fiind un „adept” al lui Leeds. Este adevărat că nu am rămas un susținător al lor după retrogradare, însă mi-aș dori ca acest club să revină pe prima scenă a fotbalului englez. Ca orice iubitor de fotbal și mai ales al celui din Anglia am crescut admirând jucători precum Henry, David Beckham, Lampard, John Terry, Rio Ferdinan, Alan Sherear, Luis Garcia, Steven Gerrard, Michael Owen, Alan Smith, Paul Scholes, Van Nistelrooy și lista poate continua. Al doilea motiv pentru care am rămas un iubitor al fotbalului din Anglia a fost mereu echilibrul acestei competiții, care mereu a venit de la echipe din linia a doua. Acesta este și motivul pentru care am încercat să îmi aleg un prim XI, format din jucători ce au evoluat după anul 2000 și care nu au prins TOP 4 din postura de jucători esențiali sau dacă l-au prins s-a vorbit mai puțin despre ei.

Mark Schwarzer – A ridicat de două ori trofeul PL. Cu Chelsea și leicester, în 2015 și 2016, dar australianul a fost formidabil la Middlesbrough și Fulham, cu peste 500 de apariții pentru cele două cluburi. Multe partide în care a oferit siguranță echipei sale.

Tony Hibbert – Un fundaș dreapta ce a evoluat toată cariera pentru Everton. Genul de lateral echilibrat. Bun defensiv, bun și ofensiv. Nu a excelat niciodată la un capitol, însă și prin prestațiile sale foarte bune în sezonul 2004/2005, Everton termina peste Liverpool în clasament.

Titus Bramble – Cred că aveam 10 ani când i-am văzut pentru prima dată fizicul impunător în echipamentul lui Newcastle. Niciodată nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor, dar a avut și partide cu multe intervenții de clasă. Peste 100 de meciuri la coțofene și tot atâtea pentru Wigan.

Richard Dunne – Am avut o discuție cu amicul Adrian Ioan la această alegere. Sincer mă gândeam să îl aleg pe Ledley King, dar de el s-a vorbit destul de mult. Dacă nu erau accidentările probabil era la nivel cu Rio Ferdinand, astfel că l-am ales pe irlandezul ce a evoluat la Manchester City și unde a fost un prim Vinnie Kompany, iar apoi important prin intensitatea pe care o aducea în joc și în strategia lui Martin O’Neill.

Laurent Robert – Am ales un mijlocaș stânga pe postul de fundaș stânga. În fotbalul robust care se juca la începutul anilor 2000, aproape toate echipele aveau formule 4-4-2,  cu mijlocașși de bandă pe piciorul de bază în exterior, nu în interior, așa cum se întâmplă foarte des în fotbalul actual, iar Robert a distribuit multe centrări de calitate pentru Alan Shearer, în cele 5 sezoane în care au evoluat împreună.

Steed Malbranque –  A evoluat pe orice poziție la mijlocul terenul. Eu însă am crescut cu el pe postul de mijlocaș dreapta. Cu o tehnică peste media campionatului în acel moment, căuta de multe ori driblingul și în interior pentru că lovea bine și cu stângul, plus că apropae la fiecare atac era orientat și pe pase verticale, nu doar pe centrări, deși acolo avea o calitate de care antrenorii se foloseau mult la fazele fixe. Eu am crescut urmărindu-l la Fulham și Tottenham.

Stiliyan Petrov – Pe calitatea lui de la mijlocul terenului s-a dezvoltat Aston Villa. Clubul de pe Villa Park a crescut cu Martin O’Neill pe bancă și cu bulgarul în teren, devenind o echipă ce a fost de două ori aproape să termine peste Arsenal și să se califice în Uefa Champions League.

Gareth Barry – A câștigat titlul cu Manchester City în 2012. Crescut însă la Aston Villa, a fost aproape la fel de important precum Petrov. O calitate deosebită la recuperare, bun și la jocul de pase, iar în plus a fost și polivalent. În unele partide a fost folosit și ca fundaș. Cu 53 de selecții la naționala Angliei, nu a avut spațiu să prindă mai multe minute ținând cont de Scholes, Gerrard și Lampard.

Morten Gamst Pedersen – Norvegianul a avut un stil de joc aproape asemănător cu al lui Laurent Robert. Acțiuni în viteză și centrări în fața porții. A livrat multe pase de gol în cel mai echilibrat campionat din lume. Aici mi-am imaginat o pereche în flancul stâng, în care cei doi puteau să facă des schimb de locuri pentru că amândoi aveau o disponibilitate fantastica la efort.

Yakubu Ayegbeni  – În 2003 când Portsmouth l-a adus de la Maccabi Haifa, a reușit imediat să livreze 7 goluri, deși venise în ianuarie. Apoi a fost cumpărat definitiv și a reușit să aibă o medie de aproape un gol la două meciuri. Foarte important a fost și pentru Middlesbrough, dar și la Everton. Aproape la fiecare club unde a evoluat a livrat cifre importante. Combativ și cu un simț al anticipației de mare calitate, nigerianul s-a retras în 2017 de la  Coventry.

Benjamin Mwaruwari – În 2006 Portsmouth îl transfera, chiar pentru a îl înlocui pe Yakubu. Atacantul originar din Zimbabue nu a marcat la fel de mult precum Ayegbeni, dar debutul a fost de mare calitate. La Manchester City nu s-a adaptat. Motivul pentru care l-am preferat în fața lui Agbonlahor a fost simplul fapt că de la  Villa am tot ales jucători :).

IMG_2128

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s