Cronică La Liga, Etapa 3, Sezonul 2019/2020

Atletico Madrid – Eibar

Diego Simeone e big coach. Poate mai sunt iubitori ai acestui sport care nu îl consideră la cel mai înalt nivel și nu îl apreciază, dar dincolo de așezarea defensivă care de multe ori a fost formidabilă, antrenorul argentinian are și o inspirație incredibilă. În minutul 84, la scorul de 2 la 2,  l-a scos pe Joao Felix, iar în locul lui a fost introdus Thomas Partey. O schimbare defensivă privind pozițiile pe care evoluează cei doi. A fost scos un atacant și introdus un mijlocaș central, cu valențe mai multe defensive. Chiar ghanezul a marcat golul victoriei, reușind o acțiune verticală după ce a adus un plus mare de energie, fiind utilizat aproape de Diego Costa. Atleti a arătat pentru prima dată în acest sezon probleme în apărare. De subliniat faptul că echipa roji-blanco a arătat dificultăți în zonele laterale, chiar de acolo fiind marcat golul de 1-0, înscris de către Charles, iar acest aspect vine pe fondul faptului că Cholo mizează pe acest 4-3-1-2, în care echipa adversă poate crea superioritate în zonele laterale.  Sunt foarte curios cum o să se lucreze pe viitor tranziția negativă a acestei așezări tehnico-tactice. În final merită amintit Vitolo, care ca și în etapa precedentă a intrat după pauză și a marcay. Fostul jucător de la Sevilla aduce acel plus de energie pe care antrenorul argentinian și-l dorește.

Villarreal-Real Madrid

În 3 etape submarinul galben a avut avantaj și nu a reușit să câștige. Contra lui Real Madrid a obținut un punct aș spune cumva nemeritat dacă analizezi toată partida. Oaspeții au dominat 75% din perioada meciului, dar problema jucătorilor blanco a fost lipsa de flexibilitate. O mișcare mult prea redusă pentru un club care vrea să câștige titlul, așa cum a declarat chiar Zidane. Antrenorul francez a mizat pe un 4-4-2, prin care mijlocașii centrali Casemiro și Kroos au avut rareori opțiuni de pasă. Benzema și Jovic nu coborau pe rând pentru a redubla pasa, în timp ce extremele Bale și Lucas Vazquez erau aproape lipiți de tușă. Pe fondul rigidității din ofensivă a venit și eroarea lui Ramos, din care Gerard Moreno a deschis scorul. Până în pauză madrilenii au egalat, după o cursă superbă a lui Carvajal, la care a contribuit și Jovic printr-o pasă cu călcâiul, iar Gareth Bale a marcat pe stadionul unde reușise să înscrie chiar la debutul în tricoul blanco. Până la golul de 2 la 1, reușit de Moi Gomez, oaspeții au dominat clar, dar fără să aibă o cazie mare de gol. Pe final Zidane a trecut la un 4-3-3, cu Bale în dreapta, Modric și Kroos obișnuiții interi (oare cât mai duc oamenii ăștia?), iar Vinicius în stânga. Jucătorul care a fost cel mai criticat în vară, și anume Garry Bale a adus egalarea printr-o acțiune individuală și a evitat înfrângerea Realului. Asta după ce și defensiv a fost excelent, ca în multe partide. Sunt curios când o să mai joace Real Madrid din start în 4-4-2. Poate niciodată, pentru că aceasta ar fi opțiunea corectă. E drept fără Hazard, James și Isco în lotul de 18, e mai dificil să joci mereu cu 3 mijlocași centrali. Cu Levante în etapa următoare, probabil pe teren se va afla și belgianul Eden Hazard.

Osasuna – Barcelona

Nu le nimeresc mereu, dar atunci când o fac, îmi place să reamintesc. Recunosc :).  Cine a citit cronica după etapa 2 știe că am scris despre meciul dificil care o așteaptă pe Barcelona, pe El Sadar dacă Messi nu va fi pe teren. Lucrurile așa au și stat. În prima repriză catalanii nu au avut nici un atac coerent prin linia de mijloc compusă din Busquets, de Jong și Sergi Roberto. În partea a doua introducerea lui Fati a dinamizat mai mult jocul, iar puștiul a marcat pentru 1 la 1, devenind al treilea cel mai tânăr marcator din istoria primei ligi spaniole, la 16 și 304 zile. Viitorul sună bine pentru el. Nu însă și pentru Ernesto Valverde, care în 2 ani și jumătate a luat 2 titluri de campion, dar jocul de pase al Barcelonei este foarte departe chiar și de era Tata Martino. Să îi aducem în discuție pe Guardiola și Luis Enrique cred că este prea mult. Prin prestația sa, Arthur cred că a arătat că trebuie să joace meci de meci titular , iar prestația lui Frenkie aș spune că e departe de ce poate. Motivul înclin să cred că este în primul rând sistemul. La Ajax a jucat în 4-2-3-1, în partida de la Pamplona a fost utilizat inter stânga. Nu poate aduce ceea ce făcea Iniesta. Aș spune mai degrabă ca este un mix Busquets-Xavi. Cu agresivitate, gazdele au scos un punct important, fiind chiar peste Barca în clasament, după o nouă prestație de nivel foarte bun a lui Roberto Torres.

Sevilla- Celta Vigo

Gazdele au condus, dar nu au reușit să câștige. Sevilla a dominat, însă printr-o posesie sterilă de multe ori și prea rigidă. Cred că jocul lui Lopetegui poate arăta mai bine când Oliver Torres se va afla pe teren. Echipa din Andalusia evoluează într-o formulă 4-3-3, cu o linie de mijloc formată din Fernando (băiatul fost la Man City), plus interii Banega și Joan Jordan. Mi-ar plăcea să văd o linie fără Fernando, cu Jordan număr 6 și cu Banega plus Torres interi. Atunci Sevilla cred că poate fi mai coerentă în exprimare. Partida s-a terminat 1 la 1. Celta a egalat după o acțiune coelctivă de calitate, finalizată de Denis Suarez. Lotul echipei lui Fran Escriba era de loc 10. Acum și cu venirea lui Rafinha poate fi de loc opt sau nouă, dar asta depinde mult de nivelul lui Iago Aspas, care deocamdată este sub așteptări.

Valencia – Mallorca

Liliecii au câștigat primul meci din acest sezon. Meciul s-a terminat doi la zero pentru gazde. Două goluri marcate din penalty de căpitanul Dani Parejo. E greu să caracterizezi jocul Valenciei în start de sezon. Lucrurile nu arată bine acum, dar pe viitor au dovedit că se pot schimba în bine, prin strategia lui Marcelino. Mallorca a avut ceva situații importsnte, dar prea palidă după prima etapă. Sunt curios cum poate Valencia să gestioneze un nou sezon cu Liga Campionilor. Locul 4 ar reprezenta un nou succes pentru echipa de pe Mestalla.

Athletic Club – Real Sociedad

Derby-ul țării bascilor a fost câștigat de gazde cu doi la zero. Inaki Williams a deschis scorul, iar Raul Garcia a marcat golul rundei. O minunăție de gol, care a venit de la un fotbalist de la care nu te-ai aștepta să aducă ceva atât de fin. Bilbao arată foarte bine sub comanda lui Gaizka Garitano. O echipă care îmbină excelent momentele de posesie, cu atacurile virulente și echilibrată în defensivă. Real Sociedad cred că joacă într-un sistem prea ofensiv, iar Odegaard este utilizat puțin prea în spate. Imanol Alguacil trebuie să schimbe ceva în zona mediană dacă vrea să nu mai fie atât de ușor dominat la mijlocul terenului. Vă las golul lui Raul Garcia să vă bucurați de el.

Getafe – Deportivo Alaves și Levante -Real Valladoid

Getafe a remizat 1 la 1 cu Deportivo Alaves, același scor înregistrat de gazde și în partida cu Bilbao, din etapa precedentă. A marcat veteranul Jorge Molina aka Fabio Quagliarella din La Liga. Cei de la Alaves au egalat prin Joselu. Sunt convins că Getafe nu mai poate repeta isprava din sezonul trecut. Madrilenii arată obosiți, mai ales în repriza a doua, iar acest nivel fizic e posibil să scadă și mai mult după începerea cupelor europene.

Levante a câștigat cu doi la zero, dar Valladoid a ratat câteva șanse importante la 0-0, în special prin Sergi Guardiola, jucătorul care aducea un punct în etapa trecută pe Santiago Bernabeu. Echipa din Valencia a dat lovitura pe final. Sergio Leon și Morales au marcat golurile succesului, care o duce pe Levante pe poziția a patra după primele 3 runde.

Real Betis – Leganes și Espanyol vs Granada

Rubi este încă în căutări pentru o formulă fixă de joc. La Partida cu Leganes l-a poziționat pe Fekir în spatele atacanților, într-un romb la mijlocul terenului, iar francezul a livrat calitate. A reușit să marcheze golul 2 pentru Betis și a mai produs alte acțiuni periculoase ce i-au adus titlul de cel mai bun jucător al etapei. La 26 de ani încă poate face pasul spre o echipă și mai bună. Leganes a marcat, dar a pierdut și are 0 puncte după 3 etape, fiind singura echipă care are înfrângeri pe linie.

Espanyol venea după calificarea în grupele Europa League și a întâlnit Granada, o echipă „moartă de foame” să câștige. Wu Lei a fost singurul fotbslist de la gazde care a încercat ceva în faza ofensivă. Granada are un 4-2-3-1 cu o linie de 3 mijlocași ofensivi care produce mult pericol pentru defensivele adverse. Echipa pusă în teren de Diego Martinez a câștigat cu trei la zero și pare pusă pe fapte mari, pentru că din echipele nou promvoate, este formația care joacă cel mai riscant. Espanyol trebuie să nu mai plângă după Rubi și să nu se lupte pentru salvarea de la retrogradare, așa cum făcea în 2007 când juca finala Europa League, dar a trăit riscant partea a doua, din La Liga.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s