Fenomenul ultras, pasiune nemărginită

FC Argeș este una dintre echipele din România ce se poate lăuda cu galerie la fiecare meci începând cu sezonul trecut. Echipa piteșteană are susținere indiferent că meciul se dispută pe arena Nicolae Dobrin sau în deplasare, pe orice stadion din țară. Elevii lui Nicoale Dică sunt încurajați de o galerie de cel puțin 20 de oameni, în fiecare partidă, iar printre membrii se numără și Claudia Rotaru. În vârstă de 28 de ani, fana celor de la FC Argeș iubește fotbalul de când se cunoaște. A crescut urmărind sportul rege și fiind mare pasionată a fotbalului italian, iubind clubul Real Madrid și susținând FC Argeș, echipa din orașul natal. După ce FC Argeș a revenit în eșalonul secund, având toate actele în regulă de la trofeele câștigate cu marele Dobrin pe teren și până la emblemă, Claudia a ales să schimbe locul din tribună cu cel din peluză, pentru a fi și mai aproape de Vulturii alb-violeți.

Pentru a afla mai multe despre ce înseamnă galeria celor de la FC Argeș și pasiunea pentru fenomenul ultras, am rugat-o pe Claudia să ne dezvăluie ce înseamnă pentru o femeie viața în galeria unei echipe de fotbal.

Ce reprezintă pentru tine fotbalul?

De obicei, când primesc această întrebare, nu mă mai opresc din a vorbi. Sunt atât de multe de spus și atât de multe motive. Este o întrebare grea, chiar dacă pare ușoară, dar o să încerc să rezum totul la a spune, așa cum spun de o viață, că fotbalul reprezintă, pe lângă pasiune, refugiul și remediul meu.

Ce înseamnă viața într-o galerie de fotbal? Cum ești privită atât de băieții din galeria echipei pe care o susții, dar și a galeriei adverse?

Viața într-o galerie de fotbal… depinde cum privești, depinde de experiențe. Dacă îți place, dacă simți că acolo îți este locul, nu prea ai ce să obiectezi și, în plus, dacă alegi să fii acolo, îți asumi. Acolo te duci dacă îți place atmosfera, gălăgia, spiritul fenomenului și dacă ești conștient că există niște reguli, dacă pot să le spun așa. Nu sunt scrise de nimeni, dar eu le văd ca fiind lucruri normale și anume că la meci vii ca să cânți, nu ca să stai pe telefon sau să ai orice altă activitate în afară de meci. Dacă nu poți face asta, există multe scaune goale în afara peluzei (din păcate!). Nu știu cum sunt privită de cei din galeriile adverse, dar știu că ai mei mă susțin, mă acceptă și mă încurajează și asta e cel mai important. Și, un aspect foarte important, fotbalul nu numai că ne unește, dar ne-a ajutat și să legăm prietenii frumoase în afara stadionului.

69684938_2235692603226543_2394187608864325632_n

Cât de mult înseamnă revenirea Argeșului în liga a doua pentru voi? Și ce speranțe aveți de la echipă?

Pentru noi înseamnă mult, doar că e normal să vrem și mai mult, adică acesta e obiectivul, să revenim unde ne e locul. Speranțele noastre în asta constau, în a vedea echipa în prima ligă. Drumul este foarte lung, noul sezon ne-a adus multe schimbări, jucători noi și foarte tineri. Este nevoie de omogenizare, suntem conștienți că e greu. Cuvântul pe care probabil mulți îl urăsc acum este „răbdare”, dar exact de asta au nevoie băieții și inclusiv antrenorul, doar așa îi putem ajuta, având răbdare și fiindu-le prezenți. Este vorba de un contract în care se stipulează foarte clar că obiectivul este promovarea echipei într-unul din urmatoarele trei sezoane. Se poate întâmpla în acest sezon, se poate întâmpla în al doilea sau se poate întâmpla în al treilea. Noi vom fi aici în tot acest timp. Și după.

Cum s-a ajuns ca tu să ții acel steag imens de la meciuri?

Am ajuns în acel punct prin a-l cere, pur și simplu. Înainte de deplasarea la Ploiești din sezonul trecut vorbeam cu unul dintre băieți și i-am spus așa: „Eu vreau un steag!”. Și de atunci a ramas la mine. Asta a fost tot.

Crezi că sunteți o galerie modernă? Și cât de mult vă doriți să creșteți această galerie? Există un sprijin financiar și din partea clubului sau a Primăriei pentru deplasări?

Suntem o galerie cu oameni talentați care pun suflet de la cel mai simplu mesaj până la cea mai complicată coregrafie. O galerie pe care am vrea să o vedem crescând, cum era odată. În prezent este foarte mult tineret care se prezintă la meciuri și este exact lucrul pe care ne bazăm cel mai mult. Văzând atâția tineri, speranțele noastre nu au murit, tocmai în ideea că suntem foarte liniștiți cu gândul că are cine să iubească clubul peste ani și ani. Legat de sprijinul financiar, ne descurcăm singuri, nu am acceptat și nu vom accepta niciodată un ajutor în acest sens și, în general, spiritul ultra nu acceptă ajutor.

Transmite te rog un mesaj fetelor/femeilor care vor să meargă într-o galerie.

Să aibă curaj și o foarte mare încredere în ele în momentul în care pășesc acolo.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s