Cronică La Liga, etapa 7, Sezonul 2019/2020

Atletico Madrid vs Real Madrid

Din decembrie 2011 și până în prezent Atletico s-a transformat la toate capitolele. Venirea lui Cholo Simeone a echilibrat un derby al capitalei Spaniei, pe care Real Madrid îl domina într-un mod autoritar. Nu cred că mai poți avea așteptări de meci ofensiv sau la o abordare ceva mai spectaculoasă,  a lui Atleti în derby-urile de oraș. În cei aproape 8 ani de când Simeone a preluat-o pe echipa roji-blanco am avut impresia că în multe dueluri cu Real Madrid, antrenorul argentinian s-a apărat mai jos, decât în partidele contra Barcelonei. Spre exemplu în 2014 și 2016, în acele sferturi de finală când Atleti a produs surpiza elimând echipa catalană a avut pasaje de joc, pe vechea arenă Vicente Calderon cu un presing mult mai sufocant, decât împotriva echipei lui Zidane sau a lui Ancelotti în trecut. Asta venind și pe fondul declarațiilor lui în care a vorbit mereu de calitatea grupării blanco atunci când are spații. Așa a procedat și sâmbătă seară. Atletico a închis total jocul, în timp ce Real Madrid a avut posesie, dar de multe ori o posesie sterilă. Cred că Atletico a avut un mic plus în prima repriză 51/49% dacă ținem cont de cele două șuturi ale lui Joao Felix, ce au fost mai periculoase decât șuturile lui Toni Kroos. În repriza secundă, fosta Campioană a Europei a mărit ritmul de joc și cred că a dominat cu un procent de 55%, față de 45% al gazdelor. Saul a trecut pe lâmngă gol la lovitura de cap, în timp ce pentru Real Madrid au ratat șanse importante Bale și Benzema. La lovitura de cap a francezului, Oblak a dovedit de ce mulți îl consideră cel mai bun portar din lume și de ce a primit premiul de cel mai bun portar din liga spaniolă în ultimii trei ani.

Zidane a început meciul într-un 4-3-3. Cu Mendy și Marcelo accidentați a fost nevoit să mizeze pe Nacho ca fundaș stânga. Numărul șase de la Real a avut o partidă foarte bună, dar meciurile acestea îi vin ca o mănușă lui Marcelo. Brazilianul are o calitate formidabilă să se descurce pe spații mici și cred că putea ajuta mult ofensiva. Surprinzător sau nu, Zidane a ales opțiunea Valverde la mijlocul terenului în locul lui James. A căutat un jucător mai bun în duelurile fizice, un fotbalist mai bun pe tranziție negativă. Uruguayanul nu a avut o prestație rea, dar au fost anumite secvențe în care Real Madrid avea nevoie de omul între linii, iar „Hames” poate acționa acolo. În atac, Eden Hazard a fost aproape invizibil, în afara unor schimburi de pase cu Toni Kroos. Cei doi B, rămași din „BBC” au fost mai activi. Bale a avut puține realizări, dar a căutat mereu duelurile unu la unu și să dezchilibreze, a ajutat foarte bine și faza defensivă, motivul pentru care Zidane nici nu l-a schimbat, dar a rat o ocazie de unde trebuia cel puțin să prindă poarta. Benzema a fost închis bine, cu excepția loviturii de cap scoasă de Oblak, ce a fost desemnată și parada rundei în La Liga, dar deocamdată, echipa blanco are nevoie de Eden Hazard de la Chelsea pentru a putea să arate mai bine ofensiv. Atletico a fost puțin prezentă în jumătatea lui Real Madrid. Ce nu îmi place mie la Simeone e modul în care îi tot plimbă pe Koke și Saul, ba în zonele laterale, ba în centru, în condițiile în care sunt doi jucători ce pot varia la mijlocul terenului și care pot să ofere pase penetrante. A mizat pe un 4-4-2 clasic, antrenorul lui Atleti. Koke a început în stânga, Saul în centru. În atac au fost Joao Felix și Diego Costa. Portughezul s-a văzut, în timp ce Diego Costa a muncit defensiv, având realizări infime în jumătatea adversă. La mijloc componența a fost cu Vitolo în dreapta, Koke în stânga și Saul cu Partey în zonă centrală. În repriza a doua Simeone l-a introdus pe Correa care s-a dus pe poziția de mijlocaș dreapta, Saul mutat în stânga, iar Koke adus în centru lângă Partey. Intrarea lui Correa a adus mai multă viteză pentru Atletico. Ce nu mi-a plăcut în acest start de sezon și în această partidă, este că după intrarea lui Lemar pe teren, în locul lui Lodi care ofensiv nu a produs nimic, Saul a fost mutat fundaș stânga. Atletico are doi mijlocași centrali compleți, dar pe care Simeone nu îi poate folosi într-o strategie mai ofensivă. E greu de spus dacă Real Madrid merita să câștige. A avut un plus dar a fost parcă prea mic. Sunt două echipe care se află departe de cel mai înalt nivel care să dea speranțe fanilor pentru o nouă prezență a fanilor în finala Uefa Champions League.

Granada – Leganes

După 7 etape, Granada este pe locul 2. Mă bucură prezența lor. În primul rând îmi plac ceea ce joacă, apoi sunt fericit că atunci când i-am comentat în prima etapă cu Villarreal, am prevăzut progresul lor, iar imediat la aceste cronici aici pe site le-am anticipat rezultate foarte bune. La această partidă au părut foarte obosiți de cele 3 meciuri în 7 zile, iar efortul depus cu Barcelona încă s-a resimțit. În primele 20 de minute, cei de la Leganes au dominat și au avut câteva șanse serioase să marcheze, prin Martin Braithwaite, Youssef En-Nesyri și Oscar. Apoi echipa lui Diego Martinez și-a revenit și a început să dicteze ritmul partidei. Golul a fost marcat de Antonie Puertas după ce Soldado și-a impus jocul de forță în fața fundșilor și i-a pasat decarului andaluz, care a avut de îndeplinit  o simplă formalitate, cu poarta goală. O victorie meritată pentru nou promovată care sâmbătă se deplasează pe Bernabeu, în duelul echipelor de pe primele locuri. Meciul promite foarte mult. Ținând cont că Madridul o să fie obosită și după meciul din Liga Caampionilor, plus calitatea Granadei de a acoperi terenul printr-o disponibilitate la efort de calitate, partida cred va fi încântătoare. Leganes rămâne singura echipă din La Liga fără victorie în acest sezon. Nu e de mirare atunci când ai marcat doar 15% din șansele pe care le-ai avut în primele 7 etape.

Getafe vs Barcelona

Fără Messi pe teren și cu Getafe venind după un 3 la 3 cu Valencia, pe Mestalla m-am gândit că echipa lui Bordalas poate produce mai mult decât o singură ocazie ratată de Angel. Catalanii au fost mai buni. Calitatea jucătorilor, nu traseele de joc, nu planul tactic al lui Valverde, au părut că au adus încă o dată succesul pentru Barcelona. Ter Stegen a vrut să arate că are și joc de picior și i-a pasat lui Suarez parcă în stil de Toni Kroos. Atacantul uruguayan de la Barcelona l-a lobat pe Soria și a dechis scorul. Getafe nu a avut reacție și pare că nu mai are nici energia din sezonul trecut. Tot ce a fost în sezonul 2018/2019 pare acum la jumătate. Campioana Spaniei a mai marcat o dată prin Firpo în starul reprizei secunde, după un șut al lui Carles Perez care a făcut un meci bun. Execuția sa a fost respinsă, iar omul care trebuie să suplinească absența lui Jordi Alba a introdus balonul în plasa porții. E ciudat să vezi Barcelona cu Frenkie de Jong, Arthur și Busquets să nu aibă mai multă cursivitate, su nu existe mai multe pase dublate și redublate între ei, care să caute pasa între linii, ci mai mareu să paseze în margine. Au calități foarte bune să paseze, dar Barca e mai imobilă ca niciodată și mult orientată pe tranziția negativă. Griezmann vine puțin în zonă centrală, în aceste partide în care Messi nu joacă și rămâne mult în bandă de unde produce foarte puțin pericol. Singura problemă acumulată de Barcelona în această partidă a fost eliminarea din final a lui Lenglet, care coraborată cu accidentarea lui Umtiti v-a duce la titularizarea tânărului de 19 ani, Jean Clair Todibo în meciul cu Sevilla din runda următoare.

Athletic Club – Valencia

Meciul s-a terminat 0 la 1, dar au fost multe ocazii, în special pentru Bilbao, care merita egalul. Cheryshev a marcat golul victoriei pentru lilieci. Oaspeții s-au apărat și au încercat de fiecare dată contraatacul. Pentru Valencia sunt semne bune cu Maxi Gomez care a făcut un meci foarte bun. Athletic a avut și ghinion, dar lotul este unul scurt, iar atunci când joci în ofensivă exclusiv pe Inaki Williams, Iker Muniain și Raul Garcia se simte oboseala.

Sevilla vs Real Sociedad

A fost cel mai frumos meci al etapie. Schimbări de scor, multe ocazii, ritm alert și o mișcare permanentă a jucătorilor care te face să îți iei notițe dacă ești un împătimit al tacticii. Oyarzabal a deschis scorul și arătat problemele mari în defensivă pe care le are Sevilla. Echipa lui Julen Lopetegui venea după 2 înfrângeri consecutive, una dureroasă și surprinzătoare la Eiba, astfel că a vrut să demonstreze că a fost doar o întîmplare. Andaluzii au reacționat imediat, iar Nolito a restabilit egalitatea. Duelul a fost unul de mare calitate la mijlocul terenului. Sevilla cu Banega și Joan Jordan, bascii de la Real Sociedad cu Zubeldia și Odegaard. Norvegianul împrumutat de la Real Madrid a creat 3 șanse de gol, a pasat și decisiv la golul 2 al lui Sociedad care a închis tabela și este fotbalistul din La Liga cu cele mai multe șanse de gol create, asta după super pasa de gol etapa trecută în victoria 3-0 cu Deportivo Alaves. Totuși până la pasa de gol a lui Martin, cei de la Sevilla au fost superiori. Ocampos în startul reprizei secunde și Franco Vazquez în minutul 80 au înscris pentru Sevilla care o egaleaza pe Sociedad la puncte.ocampos, unul dintre cei 15 jucători transferați de Machin pare să se integreze din ce în ce mai bine. După golul cu Eibar, argentinianul a înscris și în această partidă și arată din nou nivelul bun pe care îl avea la Monaco. Jucător de viteză, cu ruperi de ritm și calitate la finalizare. Asta în condițiile în care e jucat doar în dreapta de Lopetegui, deși mereu a părut să se simtă mai „comftable” în stânga. Monchi a crezut în el, iar Lucas pare să îi răsplătească încrederea. Echipa lui Imanol Alguacil a jcuat foarte riscant și a pierdut șansa de a urca pe primul loc. Cele două însă artată solid și probabil vor duce împreună o luptă pentru locurile 4-6. De văzut ce poate produce Sevilla pe Nou Camp în runda următoare.

Villarreal – Real Betis

Mă așteptam să câștige Villarreal. Grupul galbenilor este mai bine sudat, coeziunea echipei este de un nivel mult mai ridicată. Chiar dacă Betis părea pe un nivel de revenire, echipa antrenată de Javi Calleja a fost clar superioară și s-a impus cu 5 la 1. Deși scorul era 1 la 1, în minutul 48, partida a fost sub controlul gazdelor, care pe contraatac au marcat de 4 ori. Gerrard Moreno a pasat decisiv și a marcat, fiind golgheter solitat în La Liga, cu 6 goluri. Mă aștept ca Villarreal să aibă un cuvând greu de spus în lupta pentru calificarea în Europa. La Real Betis rămân la părerea că antrenorul echipei, Rubi, a greșit plecând de la Espanyol.

Espanyol vs Real Valladoid și Deportivo Alaves – Mallorca

Valladoid a câștigat meritat pe terenul lui Espanyol, echipă care resimte din plin plecările lui Rubi și Borja Iglesias la Real betis. Catalanii sunt foarte rigizi, lipsiți de încredere și parcă deja obosiți după meciurile din tururile preliminare ale Uefa Europa League, fiind obligați să înceapă sezonul mai devreme decât restul echipelor. Real Valladoid pare să repete sezonul trecut. Mai exact spus să fie echipa de partea a doua a clasamentului, dar care evită retrogradarea.

Deportivo Alaves s-a impus într-o partidă în care Mallorca nu a produs nimic, nici măcar prin japonezul Okubo împrumutat de la Real Madrid. Bascii au câștigat cu 2 la o, prin goluri marcate de Lucas Perez din penalty și Joselu. O echipă cu un stil englez, care evoluează în 4-4-2, echipă robosută, care aduce multe centrări și poate forța o defensivă slabă, dar este ușor dominată la mijlocul terenului de o echipă mai tehnică, așa arată Alaves. În schimb Mallorca dacă nu schimbă ceva, probabil locurile 18, 19 sau 20 sunt rezervate pentru ea.

Eibar – Celta Vigo și Levante vs Osasuna

Spuneam aici după primele 5 etape că Eibar e cea mai slabă echipă din La Liga și o văd retrogradând. Formația lui Mendillibar părea obosită și foarte ușor de citit. Cumva motivația a reapărut prin scăderea Sevillei la meciul din etapa intermediară, când au condus cu 2-0 și au pierdut cu 3 la 2. Acel succes a făcut ca Eibar să redevină formația cu energie, cu disponibilitate la efort și semănând din nou ca stil cu Atletico Madrid. Gazdele s-au impus cu 2 la 0 și deodată au urcat la mijlocul clasamentului. Am greșit când am spus că vor retrograda. M-am grăbit încercând să dau verdicte după doar 5 etape. Celta arată slab cu niște jucători de calitate în ofensivă ca: Denis Suarez, Iago Aspas, Gabriel Fernandez, Rafinha, Brais Mendez și Santi Mina. Lotul celor de la Celta Vigo arată de prima parte a clasamentului. Locurile 8-10. În acest sezon, golul de 1-0, marcat de Edu Exposito a fost ales și cel mai frumos al rundei.

Osasuna s-a deplasat pe Estadio Ciutat de Valencia după prima înfrângere din acest sezon, suferită pe terenul lui Real Madrid, iar echipa nu a arătat deloc bine. Levante a condus cu 1 la 0, a stat mai bine în teren, a rat câteva ocazii importante prin Borja Mayoral, dar cumva noroc Osasuna a plecat cu un punct. Ruben Garcia, fostul jucător al lui Levante a marcat și nu s-a bucurat în fața fanilor unde a început fotbalul. Pasa de gol a venit de la omul de care campioana din Segunda depinde enorm în acest sezon și anume Roberto Torres.

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s